Argentina: steak, Black Angus, malbec, tango, milonga, Mendoza, pampas, gaucho, mate, dulce de leche, Patagonia, Tara de Foc, pinguini, Iguazu, destule motive, cam pentru astea am zburat atatea ore. Cum am ajuns aici e explicat in primul episod nu mai repet.

Argentina e mare de tot, aproape cat un continent, a 8-a cea mai mare tara dupa teritoriu, si practic ai de la zone subtropice pana la clima antarctica tot tacamul, astfel si cand iti faci bagajele trebuie sa tii cont de asta, cele mai utile sunt rucsacele mari, in special cele cu sertare care se pot accesa separat.

Buenos Aires e foarte mare, strict doar orasul propriu zis are 3 milioane de locuitori, dar impreuna cu zona metropolitana, care practic tot Buenos Aires e se apropie de 14 milioane. Noi am avut in prima faza 4 zile disponibile, nu trebuie sa va zic ca insuficiente, am ajuns sa vedem doar o parte mica din microcentru, Puerto Madero, cartierul Palermo si un pic din imprejurimi, Delta Tigre si Reservatia Ecologica Costanera del Sur (delta Puerto Madero).

Ora 10.50 – dupa aproape 18 ore petrecute in avion/aeroporturi (de altfel foarte multumiti de TAM, servire ireprosabila, mancare din belsug si loc suficient pentru picioare) am ajuns pe aeroportul international Ezeira Buenos Aires. Ne grabim sa ne luam bagajele si ne oprim la o casa de schimb valutar unde schimbam o parte din bani (la un curs extrem de prost, de altfel valabil la toate bancile si schimburile valutare oficiale, mai bine la baieti) si ne interesam de transfer spre oras la punctul de orientare turistica. Ni se da o harta a micro centrului si 2 bilete  – cam scumpe – la autobuzul care vine din jumatate in jumatate de ora. Citisem pe net ca face cam o ora, deci eram bine.

Am ajuns deci la hotel  pe la ora 13.00, rupti de foame si cu telefoanele descarcate. Din nou, pentru ca citisem ca vor avea prize atat europene cat si americane, nu ne-am adus transformator, de altfel nici nu stiu daca gaseam din asta pe la noi.  Ei bine nu aveau. Noroc ca au muuulte magazine cu de toate, ca si la noi pe vremuri sau la Obor 🙂

Am despachetat, am pus la incarcat telefoanele, am mancat o empanada cumparata dintr-o cofetarie de la colt. Si am iesit putin sa vedem imprejurimile. Primul lucru care ne-a lovit pe langa caldura, (erau vreo 28 de grade) era soarele puternic, abia vedeam ceva chiar si cu ochelarii de soare, ne-a trebuit ceva timp pana ne-am obisnuit. Nu am ajuns foarte departe, am fost pana in parcul de langa gara/autogara si in gara unde ne-am interesat cum ajungem la raul Tigre.

Am ajuns pe jos  apoi la Puerto Madero unde am stat putin pe banca admirand privelistea dupa care ne-am oprit in restaurantul “La Cabana” unde am mancat primul steak  argentinian din Argentina :). Ei da nu degeaba e laudat, e perfect, Black Angus-ul aici e crescut in cele mai bune conditii pe pasuni curate, iar ei stiu exact cum sa prajeasca astfel incat sa fie la mijloc roz si zemos. Si dupa asa o masa ne-am mai plimbat un pic sa admiram podul Puente de la Mujer, iar apoi am pornit spre hotel, caci era deja tarziu si eram obositi dupa asa un zbor.

A doua zi urma sa mergem la raul Tigre, o zona foarte placuta, dar va sfatuiesc sa o vizitati cand nu ploua. Pentru ca la noi a plouat. Au fost semne inca de cand am luat trenul din gara Retiro, si pe drumul cu trenul in reluare, care trece prin suburbii (e drept foarte ieftin) chiar se innorase bine.

Dar ne-am incapatanat si am mers. Practic iei trenul din gara Retiro pana la o statie de la marginea capitalei (adica undeva in suburbii pentru ca Buenos Aires are Microcentro si suburbiile) si de acolo poti lua Tren de la Costa care  e un trenulet foarte vechi care te duce pe marginea raului Rio del Plata. Raul il vezi putin ca intre timp s-au construit case si baraci  – mai mult baraci saracacioase – dar e un drum placut.  Am ajuns devreme, pe la 10.30, iar vaporas era doar la 12, asa ca am mai stat pe acolo ne-am plimbat pe sub acoperisuri pentru ca deja ploua si la 12 am luat vaporasul 🙂

Ne-a dus de-a lungul raului Tigre unde in ciuda vremii, peisajul a fost foarte placut, cu acele case care se intindeau in stanga si dreapta, cu barci parcate in fata in loc de masini, cu magazin suspendat pe apa, cu parinti care isi duceau cu barca copii la scoala, sau caini care isi asteptau stapanii in vant si ploaie la docurile caselor. 🙂 Am si inghetat, ne-am si udat complet, asa ca dupa turul cu vaporul am si luat trenul inapoi.

Am luat Trenul Costa del Sol inapoi pana unde ne lasase “personalul” care ne-a adus din Buenos Aires, iar de acolo nu ne-am mai urcat in acest al doilea tren care mergea “cu spatele” ci am decis sa luam autobuzul. Am platit 9 pesos si ceva, am fi platit jumatate daca ne luam cartela, asa ca dupa ce am ajuns in Buenos Aires am mers direct in apropierea Teatrului Colon unde am gasit un sediu de unde ne-am luat cartela Sube (pentru transportul public). Ca sa ne revenim, ne-am refugiat in hotel unde ne-am uscat si ne-am odihnit. Seara planuiam sa mergem la “La Cabrera” unde ne-am si dus. Am pornit pe jos initial pana la celebrul bulevard 9 de Julio (18 benzi si in mijloc cu 4 benzi pentru autobuze) si la Teatro Colon unde am vrut sa ne luam bilete la Cinderella.

Din pacate nu am mai gasit decat in spate unde am fi auzit perfect (Teatro Colon avand cea mai buna acustica din lume), dar nu am fi vazut mare lucru. Asa ca am renuntat.

Am ajuns intr-un sfarsit in jur de ora 8 seara si la La Cabrera pentru ca a trebuit sa luam si metrou si autobuz, pentru ca picioarele nu ne-au mai dus. Si pentru ca, chiar si cand ai gasit deja strada nu e inca motiv de bucurie, daca obiectivul e undeva la numarul 6.000 si tu esti abia la 100, mai ai de mers cativa km-i buni. Am ajuns intr-un final, si am stat…si am stat…pe lista de asteptare…ne-au servit si cu sampanie si cu gustare…cam pana la 22.30 cand s-a eliberat o masa. Masa a fost delicioasa, servirea impecabila, personalul si atmosfera au meritat asteptarea.

Carne am mancat mai bine facuta ca la ei, ei fiind de acum o adevarata masinarie cu 4 locatii deschise pe aceeasi strada pentru a acomoda cererile, dar merita sa mergi acolo macar o data in viata pentru tot, nu numai carnea, bunatatile aduse langa, servire, vinurile excelente si toata atmosfera.

A treia zi am decis sa vizitam Teatro Colon si sa mergem in cartierul Boca. Teatrul a fost spectaculos. Din pacate am avut ghid in spaniola pentru ca se pare ca daca ceri ceva in spaniola esti catalogat automat la “espanol” 🙂 Dar am inteles aproape tot si a fost foarte interesant. (mi-a tradus si mie Adina).

Apoi am pornit spre Boca. In Buenos Aires totul e mare si departe. Si noi, temerari care ne incapatanam sa mergem cat mai mult pe jos, ne-am rupt putin picioarele acolo. Asa ca de acum, dupa ziua de ieri in care am mers mai mult pe jos, am mers pe bulevardul 9 de Julio si am luat un autobuz care ne-a dus pana in La Boca. Am colindat stradutele frumos pictate si am privit dansurile de tango de la terasele imprastiate peste tot. Ceva de genul:

Am intrat si la stadionul La Boca unde am mancat ceva in cafeteria unde de obicei stau la taifas marii jucatori ai lumii. Si pentru ca nu ne-am plimbat destul, si pentru ca am reusit sa ne intoarcem in micro centru pana in ora 16, am decis ca trebuie sa vedem si Gradinile Japoneze. Ei, aici a fost si mai grozav…de greu. Pentru ca din vorba in vorba am luat un autobuz pana in Plaza Espana de unde dirijorul de circulatie ne-a aratat ca trebuie sa mergem pe langa gradina zoologica pana in capat si am ajuns. Parea aproape dar nu era…ne-a luat 2 ore sa ajungem, adica la 6, cand intrarea unde ajunsesem noi tocmai inchidea- am aflat ulterior ca am ocolit toata gradina sa ajungem pe acolo si am ajuns in plimbarea noastra si prin cel mai frumos parc al lor .

Intr-un final am intrat pentru ca supraveghetorul a inchis ochii (ajutat de ceva maruntis si nu ne-a taiat bilet). Superba gradina, aranjata circular, cu o sala unde se tin spectacole foarte interesante,

cu pesti mari cat mana mea, portocalii si rosii, infioratori cand ii vezi cum apar sub picioarele tale in timp ce te plimbi deasura apelor din mijlocul gradinii – te plimbi pe podetze bineinteles 🙂 Ne-am mai plimbat si acolo o ora, pana ne-au amortit picioarele, iar apoi am pornit spre hotel. Cu autobuzul bineinteles. 🙂

A 4 a zi, si ultima, am inceput cu delta Buenos Aires-ului.  Rezervatia ecologica Costanera del Sol are intrarea gratis si este extrem de frumoasa, cu pasari mici si frumoase, cu soparle si animalute care se plimba pe aceeasi alee cu tine, cu iesirea la raul Plata, mare si murdar, dar pitoresc in zona aceea plina de verdeata, cu pasari si copaci cu flori rosii, cu oameni relaxati pe bicicleta care stau la un mate ascultand raul.

Ne-am plimbat cam 2 ore, nu foarte mult pentru ca era cald, dupa care am plecat spre Cabana Las Lilas, restaurantul fiind o recomandare a Ambasadei Ungariei din Buenos Aires – tot in Puerto Madero unde altundeva. A  fost cea mai reusita vita – steak argentinian rib-eye pe care am mancat-o cu cel mai bun vin rosu, malbec pe care l-am baut, o masa care nu intra usor in bugetul unui turist obisnuit,  dar care mi-a facut cea mai mare placere. De aici am ajuns si la Casa Rosada, la palatul presidential, am trecut de multimea din Plaza de Mayo unde chiar era un gay-parade, si am ajuns pe Florida sa mai luam ceva suveniruri pentru cei de acasa.

In aceeasi seara am fost apoi si la Barracas unde am mers la barul Los Laureles invitati de cei doi tineri pe care ii cunoscusem in aeroport. Am schimbat numere de telefon si adrese de facebook si a ramas sa ne anunte cand au o seara pentru o milonga “originala” adica a oamenilor obisnuiti, nu de spectacol. Si desi ne-a luat 1 ora si jumatate sa ajungem si ne-am si ratacit nitel prin cartierul Baracas pe stradute nu foarte prietenoase, am ajuns. Si a meritat. A fost deosebit si foarte, foarte placut totul – mancarea, oamenii, dansatorii.

A meritat chiar si daca dupa aceea nici nu am mai dormit, pentru ca la 4 dimineata aveam zbor spre catre Capatul Lumii, Tara de Foc, cel mai sudic oras pe Pamant, Ushuaia, dar despre asta in episodul urmator.

Banii mai bine ii schimbati la baietii de pe strada Florida, in microcentru, cursul oficial e foarte nefavorabil, ce ati schimbat nu mai puteti schimba inapoi in dolari sau euro, deci schimbati doar cat aveti nevoie, in cartierele mai putin turistice cum ar fi Baracas sau altele e bine sa nu iesiti in evidenta cu aparate scumpe, la fel si in La Boca e bine sa ramaneti pe stradutele turistice, noi desi ne-am aventurat n-am patit nimic, dar din auzite e mai bine sa fii vigilent.

Buenos Aires-ul ne-a coplesit, cladiri, parcuri, verdeata peste tot, zone de agrement, bulevarde largi multe cu peste 10 benzi, oameni prietenosi, o capitala cu o atmosfera greu de descris, sigur o vom mai vizita.

Cateva imagini din acest episod gasiti in galeria de sub articol, iar cei care vor mai mult aici e tot, aproape in ordine cronologica. Click pe poza:

Argentina Holiday – Prin Buenos Aires