Argentina Holiday – Reintoarcerea in Europa si un pic de Londra


DSC03342             Ajunsi in Colonia dupa 2 ore de mers cu autobuzul de la Montevideo  si cu o ora inainte de pleca feribotul catre Buenos Aires, am trecut de formalitatile vamale  (am mai strans o stampila in pasaport ) si ne-am bucurat de netul decent din statia de feribot.

Feribotul a sosit la timp, ne-am imbarcat si am pornit catre Buenos Aires. Am si ajuns la timp deci pana aici eram in grafic, de altfel ne-am luat o marja de 3 ore asa ca deocamdata relaxati am pornit sa cautam statia de autobuz de unde sa luam autobuzul catre Ministro Pistarini International Airport, de unde zburam catre Europa.

AWP_20131120_15_49_14_Pro__highresm gasit repede statia de autobuze era la cativa pasi de la statia de feribot, am incarcat cartela SUBE si am asteptat autobuzul, intre timp am aflat ca a fost un accident in lant pe autostrada si ca autobuzul nu o va lua pe autostrada ci prin oras. O.K. avand o marja destul de mare nu m-am stresat. Si am mers si am mers, o ora, doua, si inca tot in oras eram nici macar n-am ajuns la periferii, Adina incepea sa se streseze, deja eram la sub 2 ore de la plecarea avionului, eu inca optimist, a mai trecut jumat de ora si abia acum incepea sa se schimbe peisajul, am ajuns in sfarsit pe la periferii, dar si zona aceasta era imensa. Eram de 3 ore in autobuz, si deja si eu incepeam sa ma stresez ca nu vom mai ajunge la avion, dar incercam sa nu arat sa o mai linistesc pe Adina, deja apareau primele indicatoare catre aeroport, dar autobuzul nu merge direct catre directia aeroportului ci se mai invartea prin oraselul de langa. Ei bine, a fost pe muchie, dar am ajuns, fuga la check in, evident aeroportul imens am mai batut vreo 2 km pe jos, am infoliat rapid bagajele de cala, am ajuns la controlul de pasapoarte, si apoi am mai avut ceva timp si pentru un scurt shopping de duty free. Am mai luat doua dulceturi si o sticluta de dulce de leche si ne-am imbarcat in avion, un Airbus A330 de la TAM, cu care am fost multumiti si la drumul inspre Argentina.

Cele 2 ore jumate au trecut usor, am primit si un sandwich bunicel, si ne pregateam de aterizarea la Sao Paulo / Guarulhos Airport. Era urat, ploios, dar am aterizat lin. Si am asteptat, am asteptat, si au trecut vreo 30 de minute de stat in avionul oprit cand ne-au anuntat ca e o problema cu unul din motoare n-am inteles exact ce parea ca nu-l pot opri si nu se deschide usa, au misunat ceva tehnicieni, si dupa vreo ora au rezolvat problema am putut cobori in sfarsit din avion. Si problemele au continuat, find in transfer trebuiau sa ajungem in zona de transfer, dar probabil din cauza defectiunii ne-au indrumat la intrarea obisnuita de aeroport, si deodata ne-am trezit frumos in rand catre control de bagaje de mana. Initial m-a enervat doar pentru faptul ca stiam ca nu mai trebuie sa trecem pe la controale, sa dai jos curele alea, dar asta ar fi fost cea mai mica problema. A fost alta, cum trece rucascul meu mic prin aparat imi zice sa deschid rucascul. Bine, fie, si imi scoate din punguta de duty free dulceata si dolce de leche. Ne intreaba ce-i cu asta? Eu senin, nimic ce sa fie, suvenir din duty-free. Ca nu putem trece cu el, ca-i lichid si mai mult de o 100 ml. Bine am zis sigur glumeste. Dar nu, am incercat sa-i explicam ca daca nu era in regula nu puteam urca nici in avion in Buenos Aires, nimic, se facea ca nu intelege, m-am enervat deja si desi se intampla rar, cand se intampla se vede, am cerut supervizorul, a sosit o doamna care la fel refuza sa vorbeasca engleza si la spaniola facea ca nu intelege, doar portugheza, ne-am enervat destul de tare nu neaparat pentru valoare, ca doar am stricat ultimii pesos argentinieni pe care oricum nu ii puteam schimba inapoi in dolari sau euro (ca asa-i la ei) ci pentru gest, si pentru ca era cadou pentru cei dragi. Ei bine nici pana acum nu-mi era simpatica Brazilia, de acum nici atat, evident am fost un pic bosumflati incercam sa ne linistim, am asteptat sa treaca cele 2 ore ce mai erau, vroaim sa-mi cumpar una alta din aeroport dar erau preturi prohibitive, chiar si pentru cineva obisnuit cu preturile de aeroport, asa ca am renuntat, sincer e si mai bine ca nu le-am lasat vreun ban, la acesti fomisti. Imi pare rau ca n-am aruncat eu borcanele sa le sparg sa nu le manance, dar na asta e. In aeroport numai fete dubioase de brazilieni, era si ceva meci de a lor unde tocmai echipa locala lua bataie si erau destul de agitati, asa ca ne-am retras frumos low-profile si am asteptat sa ne putem imbarca si sa parasim aceasta tara deloc ospitaliera. Asa ca va anunt de acum cu noi nu veti vedea prea curand poze de pe Copacabana, poate doar dupa ce am terminat toate tarile din America de Sud, Africa, Asia si Oceania si daca se mai civilizeaza si ei.

DSC03222In sfarsit s-a deschis poarta de imbarcare si ne-am imbarcat in imensul Boeing 777-300 unde ne astepta un zbor de 12 ore jumate  (9500 de km) cel mai lung zbor al noastru dintr-o bucata. Personalul, serviciile si mancarea au fost excelente pe TAM, la fel ca la sosire, n-avem ce sa le reprosam, si dupa 12 ore jumate am aterizat lin in London / Heathrow.

De aici am pornit spre zona de metrou/tren sa ne interesam cum facem sa ajungem la hotel. Adina isi notase de acasa, asa cum e ea, pregatita, ce alternative aveam si ce bilet e mai rentabil sa cumparam, asa ca aproximativ stiam. In drum spre metrou am oprit la o casa de schimb sa schimbam ultimii bani pe care ii mai aveam in lire sterline. Ne-a luat insa ceva timp, pentru ca la automatul de bilet de metrou era un domn amabil care ne arata, Adina se razgandea, se stergea setarea, il rugam din nou sa ne arate, si tot asa. Pana la urma s-a decis- a luat un bilet doar dus pentru amandoi, pare ca ar fi fost cea mai buna optiune, si, dupa cum ne-a aratat domnul amabil de la bilete pe harta, puteam merge doar cu metroul si sa schimbam intr-un singur loc. Zis si facut. Si am pornit spre statie. Drumul cu metroul a durat cam o ora, desi in zona unde am schimbat nu am stat mai mult de 10 minute. A fost totusi greu drumul cu bagajele alea care in spate ti se pareau cat o tona, si cu mine putin agitat caci unul din telefoane nu imi gasea reteaua. Metroul era dragutz, stil vechi asa, foarte curat, si plin de orice in afara de britanici, majoritatea fiind mai degraba indieni. Cand am ajuns in sfarsit la statia finala, la 5 minute de Nothing Hill unde eram cazati, ne-a surprins din nou placut Londra – un alt domn amabil – un info ghid turistic, imbracat clasic britanic (info guy cum i se zice)  🙂 ne astepta la iesire cu o harta a cartierului, sa ne indrume. Asa ca pana la hotel am facut fix 5 minute.

Si hotelul era intr-un bloc vechi (mai degraba case vechi cu 2-3 etaje), ca tot cartierul, ca in filemele acelea romantice, britanice, pe care le vedem la TV. Receptioniera a fost foarte dragutza si eficienta si am ajuns foarte repede in camera. Camera era, asa cum am fost avertizati si ne asteptam, micutza, dar cocheta, cu ceai pe noptiera, si cu robinete de apa calda si rece separata, asa cum ne asteptam. Am facut un dus si am baut un ceai si gata…ne-am pornit iar. Vorbisem cu Albert (prieten vechi din Timisoara)  sa ne vedem acolo,  el statea deja de vreo luna pe acole deci cunoastea deja una alta, asa ca am pornit.

DSC03241Pentru ca si pe harta si de la receptie ni s-a spuns ca sunt doar 30-40 minute pana in centru, la statia Operah unde urma sa ne vedem, am luat-o pe jos. Nu, nu erau doar 30 min, a fost o ora si un pic, dar am avut ocazia sa admirm orasul frumos impodobit de Craciun, taxiurile acelea in masini vechi clasice, oamenii alergand pe strazi, bucuria Sarbatorilor, casele vechi si frunzele de toamna, intreaga atmosfera boema pe care o creeaza Londra. Asa ca am uitat de frigul intepator si am savurat plimbarea. Albert ne-a asteptat si am luat-o impreuna apoi in Soho, unul din cartierele centrale pline de localuri, in cautarea a ceva de mancare si de baut.

WP_20131121_19_42_37_Pro__highresNe-am oprit initial la un restaurant indian (The Delhi Brasserie) unde am mancat bine si iute :0 si unde mi-am si uitat aparatul foto (batranul meu bridge Canon), pe care l-am gasit acolo dupa jumatate de ora, asa cum si zisese Albert. Nu le iau sunt oameni cinstiti. Dupa masa delicioasa am mers mai departe sa cautam un bar. Misiune grea caci toti stateau in picioare caci nu mai erau locuri, dar pana la urma am gasit un barulet si o masuta sa ne asezam. pe stazi in fata barurilor oamenii erau ciorchine  – fumau, am aflat, nu, nu stateau la coada. Frumos barul acela, te serveai de la bar, am luat 2 bauturi de Cidru foarte bune si Albert un vin. Nu mai zic ca barmanul era un tip din Ungaria, l-am ginit dupa accent, si am intrat un pic in vorba 🙂  Adina si-a luat prajitura casei care a fost excelenta, am gustat si eu un pic.

Si cam asta a fost tot in acea zi. Eram obositi si o luam pe jos inapoi, asa ca pe la 11 ne-am despartit si am plecat fiecare spre casa/hotelul lui. Noi urma a doua zi sa vizitam cat mai mult pentru ca seara porneam spre Bucuresti.

DSC03280Si asa am si facut. Dimineata la prima ora ne-am trezit si am fugit la micul dejun. Eu nu m-am saturat, m-am enervat mai mult, caci la cererea Adinei, am primit si mic dejun, desi initial nu aveam, dar mic dejun continental, nu englezesc, adica corn cu dulceata, si mi se luase complet de cornuri cu dulceata. Plus ca as fi considerat ca puteau si ei sa dea un mic dejun consisntent, dat fiind ca oricum am platit 2 nopti de cazare in loc de una si nu ne-au rambursat, conform conditiilor contractuale, a doua noapte.

IDSC03281n fine, am pornit cu stomacul jumatate gol (eu in mod special, contionetal breakfast-ul asta parea o bataie de joc pentru turisti fata de english breakfast pe care-l stiti voi) sa vizitam Londra. Insa am facut o greseala. Am decis sa o luam la picior prin Hyde Park – care era langa noi – si sa ne oprim prima data la Harrods. Si am iesit din Harrods la pranz, prea tarziu sa mai vedem schimbarea de garda sau orice altceva.

DSC03273Dar cum a fost? A fost minunat. In drum spre Harrods am mangaiat niste lebede. Parcul Hyde este superb am fi stat toata ziua acolo. Cu alei nesfarsite si culori pe care nu le poti descrie, ca intr-o pictura. Si la Harrods era la fel. Te simti in Londra ca intr- o lume fermecata. Harrods e pe 5 niveluri si la fiecare nivel e o alta poveste cu lumea ei: lumea jucariilor, lumea gadgeturilor, lumea parfumurilor, lumea mancarurilor, lumea cainilor care, da au si spa, si o jumatate de etaj cu haine si lucruri pentru ei. Au chiar si o persoana care iti face portretul cainelui tau chiar acolo, daca vrei.

DSC03338Noi am poposit mai mult la gadgeturi ( ar fi bine sa ajungi fara bani pe card aici) si jos, la mancare la Harrods Food Hal. E fascinant, in special pentru cineva ca mine, care abia asteapta sa guste din bunatati de pe 5 continente, si da aici exact asta e de facut!  Am si mancat niste delicii, beef biltong, Tandori duck si am mancat si o delicatese locala pui de porumbel umplut cu castane si cu varza rosie calita, langa care a alunecat perfect berea locala Harods. Eram destul de obositi, stiam ca am pierdut schimbul de garda dar tot ne-am pornit si sa vedem palatul Buckingham. Tot pe jos. Si pana la urma oricum vazusem parte din garda calare dimineata, in apropiere de Harrods. Harrods nu e neaparat asa de scump cum crede lumea, doar ca gasesti intradevar lucruri scumpe, unicate aici. Tips, nu incepeti vizita de Londra cu Harrods, ca nu mai ajungeti la restul 🙂

DSC03349In drum spre palat ne-am ratacit pe niste stradute pline de ambasade, si am poposit la un moment dat si intr-un magazin de suveniruri, langa zidurile palatului, de unde eu unul mi-am luat un suvenir folositor – o caciula, caci imi inghetasera urechile cu sapca de baseball in vantul de toamna tarzie.

DSC03356Am ajuns in fata portilor palatului, cred ca in fata intrarii principale, caci palatul e compus din mai multe corpuri, intinse pe o zona destul de mare. Am facut cateva poze la portile somptuase, si am pornit mai departe. Era prea multa lume si prea frig deja sa mai zabovim. Am luat-o de-a curmezisul printr-un parc mai mic care pe harta aparea ca duce spre Hyde Park. Am socotit ca vom mai face cam o ora pe jos, si asa ne-am fi incadrat destul de comod in timp pana la ora la care trebuia sa pornim spre aeroport. Am ajuns la un moment dat la un monument al Aviatiei Militare Britanice (RAF- Royaal Air Force), unde erau onorati eroii celui de al Doilea Razboi Mondial. Iar de acolo peste drum am intrat din nou in Hyde Park. Parcul avea indicatoare, ca pe strazi, pe ce poteca ajungi unde si in cat timp, asa ca noi ne-am ales drumul spre Nothing Hill.

DSC03402Numai ca nu am facut 2 pasi si am fost asaltati de…veverite. Veverite curioase extrem de dragutze ca re iti cotrobaiau in pungi si ti se urcau in cap. A fost o experienta inedita, foarte placuta. Tare ne-ar fi placut sa vedem ce ar fi facut Muffy in aceasta situatie 🙂

Dupa veverite am plecat mai departe pe alei si am ajuns intr-un final in cartierul Nothing Hill, putin mai sus de hotelul nostru. Si pentru ca am ajuns chiar repede, si pentru ca eram infrigurati si obositi, am decis sa poposim la unul din pub-urile din cartier, la Black Lion, care era in drum, si sa gustam si noi niste Fish&Chips si o bere Guiness. Pestele a fost excelent si suficent pentru amandoi, iar Adina si-a luat o supa crema de ceva verde (cred ca mazare), dar foarte gustoasa.

DSC03415Cat am stat noi acolo la caldura Adina a iesit si la magazinul de suveniruri de alaturi si a mai laut cate ceva sa dea la parinti si colegi. Si dupa aceea ne-am pornit la hotel. De la hotel trebuia sa luam doar bagajele, facusem check out-ul, asa ca a durat putin, si ne-am indreptat in pasi leganati si grei de rucascurile din spate, catre metrou. Am schimbat metroul de doua ori si apoi a trebuit sa cautam un autobuz. La Luton nu ajungi decat cu autobuzul si e destul de complicat sa ajungi la statie. Ne-am enervat un pic, caci am fost plimbati de colo colo, iar cand am ajuns, autocarul statea sa plece iar noi mai aveam de scos bani sa platim biletul. Biletul se platea cash la sofer si noi nu mai aveam nimic numerar. Asa ca pana a mers Adina sa caute un bancomat, autocarul pelcase. A venit altul repede si am urcat in el, dar am mai stat vreo 10 minute pana sa porneasca. Si mai mult decat atat, bineinteles ca desi dotat cu WiFi, nu ii mergea iar soferul, un domn in varsta, cand l-am rugat sa reseteze modeumul a zis ïnternetul asta, domnule, merge cand merge, si cand nu merge, nu merge”. Asa ca am calatorit 1 ora jumatate fara net. Asta era situatia. Mai grav a fost cand ne-am trezit iesiti din Londra, intr-un orasel Luton, intr-o statie de autobuz unde ne-a debarcat autocarul. Caci doar pana acolo ne aducea. De acolo trebuia sa luam alt autobuz care ne duce la aeroport, ca asta e, lor le-a scos ruta. Asa ca, una peste alta, de unde noi am crezut ca plecaseram mult prea devreme spre aeroport, cu 4 ore inainte, era numai bine, de abia mai ajungeam la timp.

Aeroportul Luton e micut si plin de romani. De fapt cred ca la ora aia erau numai romani. Nu ne-am bucurat. Adica nu foarte mult. Ne-au amintit ca ne intoarcem acasa. Unde fiecare se baga in fata se impinge de parca ar ajunge undeva mai repede. In fine, am luat un suc de la un fast food de acolo, am dat 2 euro pe niste pungulite de sigilat lichidele din bagajul de mana si gata…ne-am pus pe asteptat. La coada lunga de romani deja plecati inainte de 1 ianuarie.

DSC04153Am asteptat sa ne intoarcem acasa,  unde ne astepta casutza noastra si Muffy. Pana la urma e bine si acasa. Si numai bine avem unde pleca mai departe in urmatoarea destinatie!

America Latina ne fascineaza deci sigur va urma un Costa Rica, Panama, Peru si Chile, vedem noi in ce ordine 🙂

Iar la Londra ne intoarcem sigur. Ne itnoarcem sa vizitam mai mult ca data trecuta, sa hoinarim mai mult prin parcuri, sa vedem cum se schimba garda si sa pierdem vremea prin muzee si da si prin  pub-uri.

Cateva poze gasiti in galeria de sub articol, iar pentru restul click aici pe poza

Argentina Holiday – Reintoarcerea in Europa si un pic de Londra
Advertisements

2 responses to “Argentina Holiday – Reintoarcerea in Europa si un pic de Londra

  1. Pingback: Argentina Holiday – Montevideo | Z0ltan77

  2. Pingback: Prima incursiune in tarile nordice, am inceput cu Suedia | Z0ltan77

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s