Dupa ce am iesit de la Crama Sphera ne-am indreptat inspre Ashdod, orasul port (cel mai important port al Israelului) din sudul Israelului la o distanta de doar 40 de km-i de Tel Aviv. Orasul cu o populatie de aproximativ 220.000 de locuitori s-a dezvoltat mult si fata de acum 2 ani cand l-am mai vizitat. Cartiere noi, hoteluri si restaurante noi. E orasul unde ajung cei mai multi emigranti din Franta in ultimii ani, e deja o comunitate de evrei francezi foarte insemnata, inca sub cei de provenienta ex sovietica, dar cu cea mai mare crestere. N-am hoinarit mult prin oras, directia era clara, plaja!

Si ce plaja, Ashdod are o plaja superba de vreo 7-8 km-i lungime cu nisip fin si mare perfecta.

E o plaja foarte putin amenajata, da, sunt cateva dusuri, din cand in cand cate o casuta de salvamar, mai o terasa/beach bar de lemn unde poti lua un suc, un  cocktail sau bere rece, dar in rest fara sezlonguri, si da ai intimitate cat iti doresti, poti gasi loc fain fara sa ai pe nimeni intr-o raza de 100 de m 🙂 E exact cum ne place, ne aducea aminte de plajele perfecte din Uruguay.

Ne-am balacit vreo ora jumate in apa deja perfecta la inceput de Mai (24-25 de grade), am facut plaja, am mai consumat cateva cocktailuri am admirat tinerii care au iesit la plaja la o narghilea, aici inca nu e matkotmania ca-n Tel Aviv (sau cel putin n-am prins noi),  dupa care am luat-o inspre Tel Aviv, pe autostrada, ca urma sa ne vedem la Ronen (un verisor de al meu) prin Bat Yam, despre Bat Yam aici.

Dimineata am pornit mai devreme la drum, pe la 8 eram deja iesiti din Tel Aviv, aveam in plan sa vizitam Akko, ca ne-a scapat mereu, desi am vizitat de multe ori zona de Nord al Israelului, in Akko n-am ajuns pana acum. Dar pana acolo am zis sa facem o scurta oprire la Zikhron Ya’akov, ca ne era dor de acest orasel pitoresc, despre care v-am povestit acum 2 ani aici.

Am facut o scurta plimbare, era inca inainte de ora 9, putina lume, abia incepeau sa se deschida magazinele micute cu produse artizanale si terasele, dar am gasit in centru o terasa cu inghetata de casa delicioasa si am gustat cateva, dupa care am luat-o inspre Crama Carmel, mai exact inspre magazinul care vinde vestitele vinuri Carmel.

 

 

De vinurile Carmel stie toata lumea, nu cred ca exista cineva sa nu fi gustat celebrele vinuri rosii dulci de Carmel, dar nu se produc doar aceste vinuri la Carmel, gama e mult mai larga si chiar sunt vinuri de calitate.

Cramele Carmel au fost infiintate de Baronul Edmond de Rothschild in 1882 si includ cramele  Rishon Le Zion (sud de Tel Aviv) si cramele Zikhron Ya’akov (la sud de Haifa). Podgoriile Carmel se extind pe peste 1.400 de hectare si cuprind toate zonele viticole importante din Israel de la Nordul Galilei pana-n Negev.

Carmel produce peste 15 milioane de sticle de vin anual acoperind toata gama de pret/calitate de la Carmel Limited Edition (vinuri exceptionale si premiate anual la cele mai mari expozitii/concursuri) si gama Selected, care asigura cel mai mare volum de vanzari. Vinurile Carmel reprezinta  aprox. 70% din productia de vin din Israel.

Acum cativa ani procentul era de 80%, dar intre timp au crescut si alte crame. Toate vinurile produse de Carmel sunt kosher.

In selectia (deloc usoara) a celor 4 sticle de vin care urma sa le achizitionam de aici ne-e ajutat (am si degustat 2 vinuri rosii si 2 albe)  Józsi, acum Yossi evreu maghiar din Kolozsvár/Cluj care a emigrat in Israel in anii 70 in cadrul programului evrei pentru bani al guvernului comunist in care s-au vandut mii de evrei catre Israel in incercarea realizarii visului maret al conducatorului suprem, o Romanie sterila fara evrei, sasi si alte nationalitati, in ideea realizarii statului national, unitar “pur romanesc”… Vorbea foarte bine maghiara, am povestit un pic despre vinuri, despre Romania, despre Cluj, ne-a impachetat foarte atent vinurile alese, astfel sa ajunga in siguranta si intregi cu noi acasa 🙂

Am pus vinurile in portbagaj si am luat-o inspre Akko/Acre/Acra, orasul port vechi de peste 4.000 de ani din nordul Israelului.

Orasul vechi din Akko, Acra, inclus pe lista patrimoniului UNESCO, are o istorie fascinanta, datorita mostenirii lasate de cuceritorii greci, romani, arabi, cruciati si otomani.

Grecii ii spuneau Ake, adica leac, si se spune ca Hercule a gasit aici plante curative ca sa-si vindece ranile.

Acra, numit apoi Antiochia Ptolemais, a fost cucerit de Alexandru cel Mare si a fost popas pentru persi in expeditiile lor impotriva Egyptului. Irod a construit aici un gymnasium, Sfantul Pavel a petrecut o zi in oras, romanii l-au transformat in colonia Claudii Caesaris. A fost stapanit de arabi, capturat de cruciati, in 1104 in timpul primei cruciade, iar apoi in 1517 de catre otomani.

Ramasitele orasului cruciat, datand din 1104, sunt aproape intacte.

Chiar si Napoleon a incercat sa puna mana pe Acra, insa dupa un asediu de 2 luni s-a lasat pagubas si a plecat umilit. Printre aleiile inconjurate de pereti inalti si trecatorile subterane se afla o moschee uriasa, o manastire crestina, bai turcesti, muzee si biserici.

Ne-am plimbat mult prin orasul vechi cu locuitori preponderent arabi, am urcat pe zidurile cetatii, de unde am avut o priveliste asupra orasului vechi, am trecut printr-o piata, am servit un fresh de fructe racoritor, am trecut prin tuneluri, si strazi stramte, am descoperit locuri ca din jocul Prince of Persia, dupa care am luat-o inspre port si pe una din terasele cu priveliste superba am servit o cafea buna si racoritoare.

Are un farmec greu de descris orasul, te simti intr-o alta lume.

Se apropia ora pranzului, dar nu ne faceam griji, stiam exact unde vom lua masa de pranz, cum v-am mai zis in ciuda faptului ca ne place sa hoinarim si sa descoperim locuri, pornim mereu pregatiti, documentati in calatorii deci stiam ca in Acra nu poti rata o masa la faimosul Uri Buri.

Uri Jeremias (foto, cel din mijloc), chef-ul si proprietarul localului Uri Buri e legendar, iar locaclul lui micut e una din cele mai bune restaurante cu specialiate de peste si fructe de mare si nu doar din Israel. Sa vizitezi Akko si sa nu mananci la el, e ca si cum ai fi vizitat Buenos Aires-ul si sa nu fi mancat un steak faimos la La Cabrera. Aici nu cauti alte produse in meniu ci doar cele din peste si fructe de mare, el alegand personal materia prima ce va ajunge in bucatarie. Si se pricepe, nu gluma. Am avut noroc (recunosc la partea asta chiar stau bine) sa prindem loc in restaurantul care e mereu plin si sa savuram o supa de peste si preparate de fructe de mare.

Nu va pot povesti cat de delicios a fost, trebuie musai sa incercati!

Am mai avut un obiectiv de vizitat in Akko, faimoasele Gradini Baha’i. Da cele din Haifa le-am vizitat in fiecare an, aici nu ajungeam ca au program destul de scurt, se pot vizita zilnic (in afara sarbatorilor legale si cele ale Baha’ilor) intre 9 si 16:00, si deobicei ajungem doar pe la 16:00, asa Akko mereu se amana pe alta data 🙂

Gradinile sunt la fel de spectaculoase si ingrijite ca cele din Haifa, merita sa le vizitezi, intrarea e gratuita si pentru o ora de plimbare te poti simti intr-o lume de basm. In zilele de vineri, sambata, duminica si luni intre 9 si 12 poti vizita si gradinile interioare. Sper ca imaginile reusesc sa redea cat de cat, dar clar trebuie vazute live. Am prins si 2 perechi care isi faceau fotografiile de nunta in gradina 🙂

 

Am ajuns cu vreo 40 de minute inainte de inchidere, si ne-am plimbat vreo ora, nimeni nu te grabeste, doar nu poti intra dupa ora 16:00.

Dupa ce am iesit ne-am indreptat inspre Rosh Hanikra, locatie admirata si anul trecut, cu vedere spectaculoasa catre tarm, dar anul acesta aveam in plan sa coboram si la grotele din stanci.

Am luat telecabina si am coboarat in grote, ne-am racorit un pic, e fascinant ce a creat natura, marea, niste formatiuni unice, multe cu denumiri de la balena, am vazut  printre alte ”stomacul balenei”. 🙂

In tunel care servea pentru caile ferate care legau Israelul cu Beirut (linia de tren Cairo-Ankara) si care a fost explodat da catre israelieni in operatiunea Night of the bridges pentru a opri o eventuala invazie din partea asta este si  o mica sala de cinema unde am vizonat un scurt film documentar despre aceste grote unice.

Dupa ce am iesit la suprafata am mai admiarat mediterana, tarmul,  e o priveliste de care nu te saturi.

Am urcat inapoi cu telecabina am luat masina din parcare si ne-am indreptat inspre Haifa, doream sa-l mai admiram odata inainte de apus 🙂

In urmatorul episod ajungem in capitala Israelului, vizitam orasul sfant, Jerusalimul.

Cateva imagini realizate cu  Alpha 6.000-ul meu cu obiectivul de kit 16-50 respectiv cu all arround-ul 18-200 si cu full frame-ul Sony A7 cu obiectivul de kit 28-70 gasiti in galeria de sub articol, iar pentru toate imaginilie de la acest capitol click aici.

 

Din Ashdod inspre nord, Zikhron Ya’akov, Cramele Carmel, Akko, Rosh Hanikra

 

 

Surse: Wikipedia.org, National Geographic Traveler