Argentina Holiday – Iguazú

Cascadele Iguazú sunt una din cele 7 Noi Minuni ale Naturii, si tot Parcul Nacional Iguazú (670 de ha de padure subtropicala) cu 2.000 de specii de plante si zeci de pasari gasite doar aici, face parte din Patromoniul Mondial UNESCO inca din 1984. Cascadele sunt cele mai spectaculoase din lume, debitul lor maxim de 12.740 metri cub pe secunda este cel putin cu 50% mai mare decat cel a Niagarei. Noi am prins foarte aproape de acest maxim, astfel incat insula San Martin, aflata chiar in fata cele mai spectaculoase parti – “Garganta Del Diablo”, nici nu putea fi vizitata; in schimb cele peste 200 de cascade erau si mai spectaculoase, dar sa nu fugim chiar asa in fata lucrurilor, sa ajungem prima data pana aici.

La 10 dimineata eram deja in aeroportul mic (in mare parte din lemn) din Ushuaia, asteptand avionul spre Buenos Aires si de acolo mai departe cu autocarul spre Iguazu.

Avionul a fost punctual, iar la ora 13.30 eram deja in superbul Buenos Aires. Si pentru ca autocarul pornea de abia la 7 seara, am decis sa mergem cu un taxi pana la Puerto Madero sa luam pranzul acolo, ca da, cele mai bune steak-uri din Argentina acolo le-am mancat.

Am luat pranzul la La Cabana, unde Adina a luat meniul zilei – felul principal fiind Kobe, iar eu clasicul Black Angus Rib-eye si am stat acolo de la ora 4 la 5 jumatate seara, dupa care am pornit spre autogara. Autogara este imensa asa ca am zis sa ajungem din timp. Am ajuns prea devreme chiar, am gasit usor poarta si ne-am pus pe asteptat.

Autogara din Buenos Aires este imensa si cu de toate – de la mii de autocare la chioscuri cu mancare si bautura, pana la haine, accesorii, ziare, tot ce vrei. Nu era chiar curata (autogara-i autogara pana la urma si la curatenie era cam la standardele autohtone) si nici foarte comoda, nici preturile nu erau mici, dar macar la capitolul informatii statea bine -erau panouri peste tot cu ce autocar pleaca unde, de unde, la ce ora.

In sfarsit, a sosit si ora 7 si autocarul nostru – Crucero del Norte.

Arata frumos, curat si pregatit de plecare. Ce nu am stiut noi era ca, spre deosebire de celelalte zeci, nu avea net. In rest, am calatorit la Tutta Cama, adica aveam scaunele complet lasate, model pat – asa era tot autocarul – si foarte comode. Aveam si “stewardeza” care ne-a servit cu sampanie si bomboane la intrare, iar apoi ne-a adus cina pe la 8 – 8.30 seara. Dupa care ne-am culcat. Eu am adormit repede, Adina a mai zabovit cu ochii pe fereastra – stateam chiar primii sus cu o priveliste perfecta asupra drumului. Si am dormit foarte bine pana dimineata la 7. La 8 am fost serviti cu micul dejun, iar apoi am ramas sa privim locurile pe unde treceam, partea rurala de nord al Argentinei. Si timpul a trecut extrem de repede, printre orase parca din anii 80, cu drumuri in lucru, cu pajisti verzi imense, si uite asa am si ajuns, asa cum era stabilit, la ora 13.

Acolo unde raurile Paraná si Uruguay se unesc, iar granitele Argentinei, Braziliei si Paraguayului se pot vedea cu ochiul liber, Puerto Iguazú este poarta din aval catre Parque Nacional Iguazú si cascadele sale faimoase. Cum partea argentineana e cea mai sigura si oraselul e mai prietenos decat agitatul Foz de Iguazú aflata pe partea braziliana, este locul cel mai convenabil pentru a vizita cascadele.

In Puerto Iguazu prima oprire a fost la punctul de informatii turistice. Dupa o ora si ceva aveam deja totul stabilit – un tur sub clar de luna la cascada de la ora 9 seara (tur care are loc doar 5 zile pe luna cand e luna plina si daca cerul e senin si de care am zis sa profitam) si cu transport dus-intors inclus, transfer a doua zi dimineata cu masina mica pana la Parcul National, tur cu camionul in jungla si plimbarea cu barca sub cascada, transfer inapoi.

Dupa ce am stabilit toate acestea, am traversat pasarela si am luat autobuzul local pana la hotel. Nu de alta, dar costa 6 pesos versus 40 un taxi.

Hotelul (Hotel Carmen) este ca in poze – dragutz, cu multa verdeata. Am asteptat putin sa primim o camera cu vedere spre gradina, nu spre sosea, dar s-a rezolvat, am facut un dus si am fugit la piscina. Era foarte cald, noi veneam de la 5 grade, am trecut in Buenos Aires prin 24 grade, iar aici erau 34-35, foarte clad. Asa ca am facut repede o baie in piscina si ne-am echipat sa pornim in oras. Mureammm de foame si de sete.

Am luat tot autobuzul local si am fugit la primul supermarket sa ne luam apa. De acolo am si gasit un mic restaurant – local de acolo – cu meniul zilei – unde am mancat repede cate-un steak. Am iesit foarte bine fiind un local modest, dar a fost gustos. De acolo am cutreierat putin orasul, am schimbat niste bani – excursiile din Parcul National de seara si a doua zi fusesera destul de scumpe – si am pornit inapoi spre hotel cu pungi cu sticle de apa si suc si cu bani schimbati la un curs bunicel – ne daduse pontul unde si cu cat e bine sa schimbi baiatul de la local. Ca si in Ushuaia si in Buenos Aires, cursul oficial e 7 pesos la un euro, dar daca schimbi minim 50 si stii sa ceri, primesti minim 9 pesos.

Initial am mai cutreierat si pe langa hotel, ne-am gandit chiar sa vizitam o asezare unde erau duse pasarile si animalele gasite ratacite, dar eram atat de obositi, ca ne-am intors curand la hotel si la piscina. In plus la 8 trebuia sa plecam la Parcul National pentru excursia nocturna.

Excursia nocturna nu a inceput chiar la 9. Am ajuns acolo, ne-am validat biletele – nu aveam bon ci doar voucher deci a fost sunat cineva care a sunat pe altcineva pentru confirmare – ca la noi, si apoi am asteptat sa se stranga toti.

Am plecat de abia pe la 9.30 – 9.45 cand ne-a adunat ghidul si ne-a povestit putin cum va decurge – vom viziona sub clar de luna la Garganta del Diablo, unde se vede cel mai bine si cel mai spectaculos cascada – punctul unde curge cea mai multa apa pe m2, si cade de la 70 de metri. Vom porni cu trenul pana aproape, iar de unde ne lasa trenul vom merge pe niste poduri care traverseaza apele pana la locul vizionarii. Fiind noapte, chiar daca era luna plina, am fost rugati sa nu ramanem in urma ci sa stam in grup compact. In plus, ni s-a spus sa ne luam pelerine de ploaie, cine are, pentru ca ne vom uda.

Si asa a fost – ne-am udat…de tot:) A fost o plimbare placuta dar usor inspaimantatoare pe podul pana acolo, cu atata apa curgand sub noi, cu ape si intuneric peste tot, cu zgomote ciudate din jungla sub clar de luna. Iar la Garganta del Diablo da, ne-

am udat, fleasca! Apa cade cu atata putere incat creaza un nor de apa in aer cu 10 m inainte sa ajungi la balconul de deasupra cascadei.

Si desi apoi am murit de frig (ca seara sunt sub 20 de grade), uzi cum eram, mai ales Adina, da, a meritat!

Am ajuns si noi la hotel la 1 noaptea si ne-am pus la somn imediat, caci dimineata aveam transfer la Parcul National Iguazú de la 8 dimineata.

Nu a fost chiar 8 dimineata, ci 8 si un pic, nu se grabesc nici ei niciunde, dar am stat in lobby pe wireless. Numai bine am digerat micul dejul copios – cel mai copios mic dejun din Argentina de pana atunci. Minunat!

La 8 si un pic a sosit masina, si am plecat impreuna cu un cuplu de australieni cu taxiul catre parc. Am povestit putin de Australia, cum li s-a parut si lor, unde au fost prin lume, si clar, am zis ca ii vom vizita – Australia adica- cat de repede. Ajunsi la Parc, am gasit o mare aglomeratie. Maree imbulzeala, cozi peste cozi, dar am gasit un rand care a mers relativ repede si la 9 eram in Parc. Australienii aveau turul prin jungla cu camionul si mersul cu barca in cascada de la 9 dimineata noi de la 1. Dar stand cu ei la randul unde asteptau cunfirmarea biletului, baiatul de acolo ne-a intrebat daca nu vrem sa mergem si noi de la 9 – probabil nu se stransesera toti. Si am zis de ce nu?!

Si uite asa, fugind, ne-am suit in camion. Ne-am plimbat pe poteci umbrite, prin parc, prin zone mai putin umblate, in timp ce ghidul ne arata ce pasari si animale traiesc acolo – pe unele nu le-a vazut niciodata, cum ar fi jaguarul, dar au gasit urme si stiu ca e acolo. Dupa 15 minute pe poteci si gaturi intoarse poate poate prindem in poza o pasare rara, am ajuns la punctul de imbarcare pe barca.

Incepea distractia! Ni s-au dat 2 saci mari de plastic sa ne punem lucrurile, Adina a ramas chiar in costum de baie, am luat vestele de salvare si gata – pe barca. Plimbare la inceput a fost lina, ne-au dus undeva aproape de cascada, dar nu foarte aproape, si am stat 5 minute sa facem fotografii.

Dupa care am fost anuntati sa inchidem sacii de plastic conform instructajului si sa ne pregatim – intram sub cascada!!!!Exceptional, a fost o experienta unica, dar trebuie sa vedeti filmulelete sa intelegeti! :)Si cel mai grozav a fot ca am intrat de 3 sau 4 ori, pana nu am mai avut aer!

Aici va plictisesc cu cateva videouri filmate cu telefonul rezistent la apa Sony Xperia Z1 si cu action cam-ul ion Air Pro, despre care o sa va povestesc curand intr-un articol de review.

Bineinteles ne-am facut fleasca, noroc ca la momentul cand am coborat de pe barca, erau deja 30 grade si un soare stralucitor care ne incalzea si ne usca instant. Si oricum urma sa ne plimbam toata ziua prin Parc, deci clar ne vom usca rapid.

Pe barca la coborare m-am imprietenit si cu un cuplu de maghiari stabiliti la New York, cu care de altfel ne-am intersectat cararile pe Salto Bosetti (cam asa e acolo)

si ulterior am decis sa mergem impreuna la Garganta del Diablo.

Garganta del Diablo (Gatlejul Diavolului) unde torentele cad de la 70 de mtri peste amfiteatrul de bazalt este atractia principala si pe merit.

Acum peste o suta de milioane de ani o serie de eruptii de lava din cretaci s-au racit creand aceasta formatitune spectaculoasa . E greu de descris, trebuie sa fii acolo sa simti, sa auzi, te trec fiori in fata puterii naturii.

Va plictisiesc si aici cu videouri:

Apoi ne-am intors tot pe jos si am vazut si tura scurta cu cascadele Hermanas si ne-am mai plimbat prin jungla tropicala, am fotografiat pasari, si am ajuns la un punct inalt de unde am avut o panorama frumoasa:

pana la 3 dupa-amiaza cand am decis ca suntem prea obositi si tot ei s-au oferit sa ne ia cu masina – erau cu masina inchiriata – sa ne duca la hotel. Am acceptat cu placere, caci eram obositi si incepea sa ne fie foame – noroc ca Adina pusese sandwich-uri ca altfel probabil acum am fi lesinat de foame.

Zis si facut – am pornit spre iesire, oprindu-ne putin prin magazinul de suveniruri, dupa care ne-am urcat in masina direct spre hotel. La hotel nu am zabovit, ne-am schimbat repede si am iesit la autobuzul local, la drumul mare 🙂 cum s-ar zice, pentru ca hotelul nostru era la drumul national. Autobuzul a venit destul de tarziu, noi eram deja terminati de caldura, Adinei ii ardea sa o ia pe jos. Dar a venit. Am ajuns in oras pe la 6 seara si am colindat cam o ora pana sa gasim ceva convenabil de mancare. Deja incepuse sa bata vantul si se inorase, dar ne-am asezat la terasa gasita. Speram sa nu ne prinda ploaia mai ales ca aveam oferta meniu cu gratar cu de toate care fix atunci se punea la foc, la jar, in curte, fix langa masa noastra.

Dar nu a fost chiar asa – ne-a prins ploaia. De fapt nu ploaia, ma scuzati, furtuna, tornada cum zicea Adina 🙂 . Fix in timp ce mancam. Era atat de puternica ca a zburat si gratarul si tot in jurul nostru si nu aveau nimic acoperit, doar terasa. Asa ca i-am rugat sa ne puna tot la pachet si am fugit la statia de autobuz. Autobuzul nu venea, insa a oprit un taxi si un baiat ne-a oferit sa luam cursa cu 20, nu 40 pesos si am acceptat. Eram ridicati de la masa, infometati si uzi. Am ajuns cumva cu bine la hotel – desi taxiul a cam derapat in fata hotelului, sincer nu-mi dau seama daca soferul era beat, sau drogat la cum conducea, dar am ajuns cu bine – si am fugit in camera sa mancam.

Am mancat rudimentar, caci la pachet ne pusesera carnea,dar fara tacamuri, si Adina nu a vrut sa ceara de la restaurantul hotelului tacamuri. Dar ne-a cazut bine.

Bagajele nu le-am facut, le-am lasat pe dimineata, ca oricum aveam zbor de la 13, si aveam timp, si aveam si transferul deja pre rezervat de la 11.

Ne-am stresat putin ca transferul a venit doar la 11 si noi zuram de la 13, dar ne-am stresat degeaba, caci avionul – singurul – a ajuns cu intarziere, deci si noi am plecat cu intarziere. Macar am avut timp sa admiram magazinul de suveniruri cu obiecte minunate de piele, dar foarte scumpe, si afisele cu oameni disparuti in special pe la frontierea cu Brazilia si Paraguay de la ghiseelor de check-in si control, din cate am inteles majoritatea sunt rapiti pentru organe, traficul de carne vie este din pacate in floare. Asa ca am decis ca vizita in Paraguay si Brazilia sa o mai amanam inca, si atunci inca nici nu suparasera brazilienii (asta in alt episod).

A fost scurt, fabulos si usor obositor, dar ne odihnim noi la Punta Del Este, Monaco-ul Americii de Sud (in episodul urmator). Am apucat sa vedem cam tot ce era important din parc, iar cascadele sunt fabuloase, va recomand sa nu ratati experienta cu baia sub cascada, daca veti ajunge vreodata pe acolo!

Cateva fotografii gasiti in galeria de mai jos, iar cine vrea mai mult, click pe poza si are toata gleria Picasa cu imaginile de la Iguazú: