StarCraft II: Legacy of the Void BETA – review


Screenshot2015-08-15 11_09_11 Marcel tare asteapta 10 Noiembrie, zice ca isi va lua liber 🙂

Primul review la un Beta, despre Starcraft 2: Legacy of the Void. Jocul ar trebui sa se intituleze “prea epic, prea ca la tara” si va rog sa-mi scuzati entuziasmul.
De fiecare data cand aud ca Blizzard face un joc de strategie, ma simt ca femeile cuprinse de febra shopping-ului, si nu stiu cum s-arunc cu banii-n ei. Cam ca manelistii in lautari.
Salutari si multumesc celor care-au citit ultimul articol, cel despre Batman Arkham Knight.

Continue reading

Arkham Knight: primul review al unui joc pe care nu l-am atins


Batman-Arkham-Knight-1                 Gamerii adevarati nu inghit prea multe minciuni, Marcel gamerul nostru de serviciu le zice din nou lucrurilor pe nume intr-un guest post, usor asa de vara

 

Despre pre-comenzi, NVidia, Batman Arkham Knight si arta minciunii.
1. Introducere.
Asa cum am mai avut ocazia sa spun de cateva ori (merci Zoli ;), industria gamingului a devenit la fel de nociva ca cea a tutunului, dura si neiertatoare, o otrava ce scurge cu ajutorul banilor placerea gamingului din portofelele noastre in conturile gigantilor… De la micile studiouri care puneau efort, pasiune si putinii bani avuti la dispozitie mana de la mana pentru a scoate un produs pentru iubitorii de jocuri, s-a ajuns la colosi ca Blizzard/Activision, EA Games, Valve, Warner Bros sau Ubisoft care sunt, la ora asta, de multe ori, folositori ideii de jocuri precum o clisma cu ceai de musetel pentru durerea de cap. Din pacate, banii si puterea pe care-o detin au transformat iremediabil ideea de joc si plata pentru acesta.

Continue reading

Far Cry 4, cand mai mult inseamna mai bine – review


FarCry4_2014_11_19_03_29_33_952         Pentru ca intre Craciun si Revelion nu prea se oamoara nimeni cu munca printre multe alte optiuni outdoor si indoor ocupa un loc important in perioada asta gamingul. Prietenul nostru Marcel a munict din greu zilele trecute, pana voi va luptati cu porcul el ”muncea” din greu, atat in fata ecranului cat ulterior si in fata tastaturii, si pare ca nu degeaba, a iesit un review de zile mari, cam cum merita Far Cry 4.

Continue reading

Tropico 4 – cum sa fii un mic dictator


Tropico4_2014_06_28_00_16_40_638               Nu-l mai introduc, stiti deja, Marcel gaseste timp pentru jocuri nteresante si impartaseste cu noi experientele.

Dupa extra mega super violentu’ Wolfenstein: The New Order si tonele de sange pe ecran (daca eram caine dadeam din coada si baleam ca in fata osului proverbial, sa stiti) am simtit nevoia unui joc putin mai cerebral. Nu prea cerebral, nu am pretentii de geniu 🙂

Asa ca m-am orientat spre un simulator micut si dragut, Tropico 4 pe numele lui… Experienta mea de simulatoare se reduce, din nefericire, la Civilization (seriile vechi) cateva jocuri gen Pharaoh si.. cam atat. Asa ca mi-am luat inima-n dinti, am pus mana pe joc si cardu’ la plata (nu-i o avere pe site-urile cu online keys, se poate plati linistit cu mastercard/visa) si dupa activarea jocului pe Steam, am zis ca gata, incep aventura. Stiam ceva de dictatori sudamericani, insule si factiuni. E de bine! Ecranu’ de start incepe insa cu un alt ecran de login… Nasol, imi amintesc ca jocu’ cere sa te activezi (si) la producatorii jocului, Kalypso adica, asa ca ma conformez, creez un user si-o parola, si let’s go again…

Continue reading

Review Wolfenstein: The New Order “Ca odinioara… da’ nu putin schimbat”


WolfNewOrder_x64_2014_05_21_12_26_05_379 - CopyNici nu mai e guest-post, e Marcel si un nou review de joc PC, un shooter pur sange

Wolfenstein: The New Order

 

Putine teme apar atat de des in jocurile pe calculator ca razboaiele… si dintre acestea, al doilea razboi mondial si luptele intre aliati si nazisti predomina fara doar si poate, cel putin in ceea ce priveste shooterele. Pentru cei ca mine, care au pus mana prima oara pe un calculator in anii 90, Wolfenstein3D e mai mult decat referinta, e piatra de temelie, insasi Geneza shooterelor, daca-mi permiteti comparatia, pentru unii e Satana care a adus pac-pac-ul in casele noastre.. si care cica ne-a distrus mintile. Era primul joc in care luptai cu nazistii, grafica era incredibila pentru vremea aceea, si saltul la Doom, Quake si mai apoi Doom3, Rage sau Wolfenstein e absolut colosal.  id Software, bunicul daca vreti shooterelor actuale, cu nume care-l echivaleaza pe  Bill Gates: Carmack si Romero, geniile care au pus bazele unora din cele mai bune tehnologii pentru jocuri din istorie, care nu doar au pus umarul la realizarea sus-mentionatelor titluri, ci au ajutat enorm industria, prin vanzarile pe care placile video le-au facut… si un sistem de gaming costa, nu gluma. In anii 90, un computer era o mica avere chiar, o placa video buna la ora asta sare bine de 1000 RON, iar rezolutiile cresc ametitor in 2014, deja se vorbeste de 4K, 2k, 3D, acronime care inseamna placi video si mai noi, vanzatori fericiti si gauri in buzunare. Merita? DA. Fara doar si poate. La ora aceasta, jocurile, indiferent ca vorbim de consolele next-gen sau de PC-uri high-end, ofera mai mult decat doua-trei ore de entertainment, ofera o fereastra spre alta lume, iar puterea de procesare creste de la an la an, vorbim de miliarde de tranzistori. Curajul pe care-l are Bethesda, producatorul jocului, m-a indemnat sa optez pentru Wolfenstein, si nu pentru WAtch Dogs, asa cum planuisem pentru jocul ce urma sa-mi troneze pe PC ore bune. De ce? Continue reading

Far Cry 3 Blood Dragon – review


fc3_blooddragon_d3d11_2014_03_21_23_02_25_192

Far Cry 3 Blood Dragon
o alta Marie cu aceeasi palarie…

Eu pe consola, Marcel pe PC, un nou guest-post pentru ca ”homo ludens”

Daca v-ati numarat printre cititorii fideli ai blogului lui Zoltan, stiti deja c-a mai fost ceva legat de Far Cry 3. Pe scurt: shooter, insula, nebunie, paradis tropical, vanat rechni cu arcu’, o atmosfera excelenta. Cum sequelul merge de multe ori la public, chiar daca ulcioru’ nu merge la apa, am prins o hiperoferta pe Internet la un joc ce parea a fi un fel de DLC pentru shooterul sus-mentionat. Cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, avem de fapt de-a face cu un joc independent, de sine statator si de-a dreptul dement intr-un sens cat se poate de fain.

Continue reading

Just Cause 2 – pentru ca nebunie, parasute si dictatura in multiplayer (review)


JustCause2_2013_12_22_17_14_11_244          Gamerul nostru de serviciu, Marcel ”munceste” cu drag si spor si in noul an, astfel noi beneficiem de review-uri frumoase, si vom sti pe ce jocuri de PC merita sa dam banii si pe ce nu. Azi va prezinta Just Cause 2.

Just Cause 2 – pentru ca nebunie, parasute si dictatura in multiplayer

De Just Cause 2 am auzit cand era in voga, adica acum cativa ani, si n-am vrut sa-l platesc si nici sa-l piratez, si acu vreo doua saptamani mi-am amintit de el cand am intrat pe Steam: cica s-a lansat un multiplayer pentru joculetul asta…. Ziceau criticii de arta in ale gamingului ca un carlig face cat o mie de cuvinte si ca poti sa sari in sus si-n jos si sa eliberezi o insula de sub tirania nu stiu cui. Bun, zic, poate-poate, dar nu la cinsprezece-douazeci de euro. Continue reading

Batman: Arkham Origins – let’s put a smile on gamer’s faces!


BatmanOrigins_2013_11_02_01_30_49_182            Gamerul nostru de serviciu, Marcel munceste din greu, si in putinul timp liber ce ii mai ramane mai facea cate-un review, azi Batman: Arkham Origins e la rand.

Unii s-au nascut de la bun inceput maturi, altii s-au maturizat cu varsta, unii (ca mine, poate ca voi) raman copii in fata monitorului/televizorului/tabletei, traind povesti mai mult sau mai putin realiste. Cum lumea de azi ofera doritorilor refugiu, cartile, e-book sau hartie, Alba ca Zapada, Cenusareasa Harap Alb si Greuceanu nu mai sunt de-ajuns dupa o varsta. Unii (mai) citesc benzi desenate de pe e-reader, iar altii doresc imersiunea interactiva intr-o poveste, in pielea unui sniper, vrajitor sau pilot de curse. Continue reading

Dishonored: steampunk sau RPG? – review


Dishonored_2013_06_25_13_49_25_482              Prietenul si gamerul nostru de serviciu Marcel nu doarme vara, dar atat se joaca incat rar mai apuca sa scrie un review. Acum a reusit, urmeaza un guest post de a lui, impresii despre Dishonored.

Lumea RPG-urilor n-a fost “my cup of tea” si nici acum nu ma numar printre fanaticii genului. Daca un Diablo III a fost la un moment dat prezent pe PC-ul subsemnatului, la ora asta mi se pare inutil grindingul dupa iteme, in momentul in care am inca un Sleeping Dogs neterminat sau o Lara Croft cu formele-i apetisante prezenta pe contul de Steam in superbul Tomb Raider.  Far Cry 3 a fost pentru mine (sterg lacrima din coltul ochiului) cea mai buna experienta posibila din ultima vreme in ceea ce priveste shooterele, si cum am achizitionat recent un Alien vs Predator (NU, NU seamana cu gunoiul penal numit Alien: Colonial Marines), precum si vechiul da’ bunul Doom 3, cred ca va e clar ca nu sunt prieten (foarte) bun cu colectionatul de iteme, hack and slash, dungeons and dragons, questuri… Evident, cum lumea jocurilor se schimba (in rau, oare?) si modul in care percepem lumea prezentata in ele se schimba, incet-incet. Daca in orice shooter din ultimii ani gasim echipamente, talente si upgrade-uri, taman ca intr-un RPG, constatam ca diferenta devine tot mai blurata, ca ceata deasupra mlastinii.

Continue reading

Review StarCraft II: Heart of the Swarm


Screenshot2013-03-16 02_53_37Heart of the Swarm – Zergii au talent

Un nou guest post, alt joc, acelas Marcel.

Cand eram tanar si un amarat de 486 trona pe biroul meu, am incercat sa rulez StarCraft: Brood War… Prima misiune mi-a dat fiori in inima si mi-a pus amaratul de procesor in genunchi… 4 Mb de RAM erau total insuficienti pentru lumea StarCraft pe care incercam s-o descopar. 13 ani mai tarziu, rulam StarCraft II cu toate efectele activate, si eram iremediabil legat sufleteste de lumea in care teranii, zergii si protosii luptau pentru suprematie. Continue reading