Prietenul si gamerul nostru de serviciu Marcel nu doarme vara, dar atat se joaca incat rar mai apuca sa scrie un review. Acum a reusit, urmeaza un guest post de a lui, impresii despre Dishonored.
Lumea RPG-urilor n-a fost “my cup of tea” si nici acum nu ma numar printre fanaticii genului. Daca un Diablo III a fost la un moment dat prezent pe PC-ul subsemnatului, la ora asta mi se pare inutil grindingul dupa iteme, in momentul in care am inca un Sleeping Dogs neterminat sau o Lara Croft cu formele-i apetisante prezenta pe contul de Steam in superbul Tomb Raider. Far Cry 3 a fost pentru mine (sterg lacrima din coltul ochiului) cea mai buna experienta posibila din ultima vreme in ceea ce priveste shooterele, si cum am achizitionat recent un Alien vs Predator (NU, NU seamana cu gunoiul penal numit Alien: Colonial Marines), precum si vechiul da’ bunul Doom 3, cred ca va e clar ca nu sunt prieten (foarte) bun cu colectionatul de iteme, hack and slash, dungeons and dragons, questuri… Evident, cum lumea jocurilor se schimba (in rau, oare?) si modul in care percepem lumea prezentata in ele se schimba, incet-incet. Daca in orice shooter din ultimii ani gasim echipamente, talente si upgrade-uri, taman ca intr-un RPG, constatam ca diferenta devine tot mai blurata, ca ceata deasupra mlastinii.
Z0ltan77 