Arkham Knight: primul review al unui joc pe care nu l-am atins


Batman-Arkham-Knight-1                 Gamerii adevarati nu inghit prea multe minciuni, Marcel gamerul nostru de serviciu le zice din nou lucrurilor pe nume intr-un guest post, usor asa de vara

 

Despre pre-comenzi, NVidia, Batman Arkham Knight si arta minciunii.
1. Introducere.
Asa cum am mai avut ocazia sa spun de cateva ori (merci Zoli ;), industria gamingului a devenit la fel de nociva ca cea a tutunului, dura si neiertatoare, o otrava ce scurge cu ajutorul banilor placerea gamingului din portofelele noastre in conturile gigantilor… De la micile studiouri care puneau efort, pasiune si putinii bani avuti la dispozitie mana de la mana pentru a scoate un produs pentru iubitorii de jocuri, s-a ajuns la colosi ca Blizzard/Activision, EA Games, Valve, Warner Bros sau Ubisoft care sunt, la ora asta, de multe ori, folositori ideii de jocuri precum o clisma cu ceai de musetel pentru durerea de cap. Din pacate, banii si puterea pe care-o detin au transformat iremediabil ideea de joc si plata pentru acesta.

batman_arkham_knight-2479245

2. Corporatiile.
Personal, eu sper ca EA Games si clientul sau Origin sper sa dispara-n flacarile iadului, dupa ce pur si simplu au distrus Syndicate si zeci de alte jocuri, sau au pus pe drumuri zeci de producatori, dupa ce i-au cumparat. Evident, ideea ca o data instalat, clientul de joc imi scaneaza toate fisierele de pe hard disk imi “place” de nu mai pot.
Activision si porcaria anuala numita Call of Duty sunt exact motivul pentru care pretul jocurilor e-n continua crestere. Ba, mai mult, CEO-ul lor a declarat ca ar mari pretul la jocuri la 100 USD. Serios?! Evident, viata-i dreapta, si omu’ e acu’ sef la Coca Cola. Pardon, sef SI la Coca Cola. De-asta am cumparat CoD la preturi derizorii, desi in fiecare an suntem mintiti ca “se va schimba mecanica jocului”. Pe dracu’. E tot corridor shooter. Cu libertate de miscare zero.
Blizzard a transformat jocul Starcraft 2 intr-o trilogie din motive pur financiare (din nefericire, o sa-l comand collector’s edition pentru ca mi-a placut jocul si-l am deja in acelasi format in primele doua parti, a treia urmeaza si-o sa fie review la el, v-o jur), si World of Warcraft cu modelul lor de plata lunara e o aberatie, dar ei sunt niste mici copilasi inocenti fata de ultimele ispravi ale lui Rocksteady, creatorii Batman
2894075-comparison_batman2PC vs PS4Arkham Knight: varianta de PC a fost portata de pe console, nu lucrata de la zero, de un subcontractor care a avut o echipa subdimensionata, asta in ciuda faptului ca pe consolele PS4 jocul arata si se misca impecabil. Cum s-au tot enumerat faptele, si anume faptul ca jocul pe PC e un, pardon, rahat, ma limitez la a zice ca atunci cand goana de profit te transforma in contabil sec, nu mai poti sa te numesti creator de jocuri, ci vanzator de iluzii si mincinos congenital. Eu unul voi refuza de azi inainte sa cumpar de la Warner Bros sus-numitul Arkham Knight, asa cum au facut-o multi.
Evident, voi mai cumpara celelalte jocuri de la Warner (cum ar fi Shadow of Mordor) cam pe cand or fi la maxim 10 euro, cat despre Batman, nici macar nu-l voi pirata. NVidia si al lor Gameworks, care-i de fapt o gaselnita anti-concurenta, in speta anti-AMD, au venit c-o tona de disclaimere si promisiuni, ba ca au fost mici probleme, ba ca o s-arate jocul dupa “micile reparatii” ca renasterea lui Cristos, ba ca lucreaza intensiv cu Warner la refacerea cat mai rapida a jocului (a, da, cica o fi dupa septembrie-ncolo refacerea aia).
Atitudinea superbilor Warner “Orice se externalizeaza, numa’ sa nu platim, las’ca iasa profit maximal” seamana cu cea a supermarketurilor “romanesti”, alea conduse de niste pitiponci sau fufe incompetente cu voci nazale si care scuipa la orice fraza trei cuvinte-n engleza, “experte” in  HR  ce-au iluzia ca muncitorul prost platit e motivat de aer si zambete de HR ca sa dea tot ce-i mai bun din el. Evident, la sfarsitul lunii, amaratul ala va plati utilitatile cu doctrine motivationale si cu citate. E aceeasi goana dupa profit care-a transferat industria in China, lasand someri zeci de mii de oameni in Vest. Ca-i ieftin, dom’ne, la chinezi. Bunul simt ma impedica sa le doresc “specialistilor” astora ce merita aici. Eventual, sa li se externalizeze placerile de orice fel. In China. Dar sa revenim la oile noastre: industria jocurilor. DA, veti zice, Marcele, un joc costa acum cam cat un film de la Hollywood, sau undeva pe-acolo. Da, bugetele de PR sunt uriase. Corect, si iarasi corect. Da’ cum dracu’ se face ca-n era internetului gigabit, nu mai gasesc un amarat de Demo la jocuri?! A? Cand eram eu tanar, cumparai o revista de jocuri cu o alocatie sau mai putin, in care revista erau impachetate sub forma unui CD doua-trei sau zeci de jocuri shareware. Adica primele nivele, gratuit, nu de alta da’ sa plateasca omu’ jocul full cand o fi. Asa m-am indragostit de universul Starcraft, jucand un demo, asa. Si am platit jocul. Si am platit si partea a doua. Collector’s Edition. Cam o suta de euro. De ce? Ca am avut posibilitatea sa gust din tort inainte sa-l cumpar. D-aia. Pirateria e blamata si acum faci parnaie sau platesti mii de euro amenzi. Dar datorita pirateriei, eu am ajuns sa platesc jocuri. Datorita pirateriei am invatat calculatoare. Pentru ca nici dracu’ n-avea banii de-un Windows in anii 90. Pentru ca acu’ platesc, ca-i mai sigur, dar e una sa platesc un joc pentru a rasplati munca, si cu totul altceva sa fiu prostit ca un joc arata sau se misca intr-un fel si de fapt…
Evident, la ora asta, lumea jocurilor e condusa de niste smecheri. Care smecheri s-au gandit ca nu-i asa ‘eftin si bine sa vada omu’ ca jocu’ ala multasteptat si precomandat e-o bula de sapun de fapt. Nu, nu, nu. Ia fa tu, draga cumparatorule, pre-comanda la un joc. Sa zicem, Alien Colonial Marines. Si plateste, nene, 130-200 RON pentr-un joc  care nu stii de fapt cum arata. Doar ti s-au dat trailere, ceva din gameplay, da’ vag asa. Si total mincinos. A, jocu’ nu arata cum am zis noi? Ha, fraiere: ti-am luat banii. De fapt, printesa aia din reclama, cu zambetul stralucitor si fata angelica nu e  printesa dimineata la prima ora. E ca-n Hangover, fardu’ si spoiala s-au dus, de fapt tanti aia ai luat-o de nevasta la alcool, printesa e putin print da’ te-ai legat la cap. Si atunci, unu’ ca Marcel, care nu pirateaza, mai da o sansa unui joc ca Mortal Kombat X. Si-l ia preorder. Si-o musca iar. Ca jocul ala nu prea merge, “stiti, au existat mici probleme”. Mda. Mici probleme sunt cand i-ai scapat vecinului una peste degete cu adidasul. Mici probleme nu se cheama cand ai dat drumu’ unui accident gen Fukushima… Pe banii consumatorilor.
Si daca gamingul e o activitate conexa pentru unii din noi, imaginati-va ca exista, si nu putini, cetateni care-si platesc impozitele si traiesc, mai bine sau mai putin bine, testand sau programand jocuri, artisti sau vrajitori ai sunetelor, de obicei platiti prost de marile studiouri si exploatati in perioada pre-lansare ca sclavii pe plantatie. Evident, nu ei iau deciziile, de unde si dezastrele care ies pe piata. Da, cu buna stiinta, se scot la vanzare echivalente a unor masini cu sabii in loc de airbag, cu frane care nu merg si cu faruri care bat alandala. Pentru ca profit. Da’ in lumea roz a calculelor de genul “nu conteaza nemultumitii, las’ ca prostim destui oameni sa cumpere” a aparut un nor negru. Foarte negru.
3.  Buturuga Steam si carul mare
In orice societate civilizata, daca vinzi un telefon pe net si-i zici omului ca ala-i impecabil si functioneaza, si de fapt e o caramida inutila, apai e cam reclama falsa. Si s-ar putea sa-ti iei amenzi. Si nu tocmai mici. Poate si ceva parnaie. In schimb, in cazul software-ului, cand ai deschis cutia, ai fost de acord. Ai cumparat jocu’ online? Salut, ura si la gara. Banii dati raman dati, si tu te-ai ales cu paguba. DAR… Ce n-au luat in calcul capetele seci de la Warner Bros si altii e ca Steam a schimbat de curand politica de retur digital: ai doua ore de joc sa te razgandesti. Timp de 14 zile. Corect, nu-i mult doua ore, poti fi mintit ca titlul de maro pe care-l joci e de fapt mirobolant, si sunt 100% convins ca vor face unii si mizeria asta. DAR, daca era valabila regula asta, eu unul luam banii inapoi pe Mortal Kombat X, un titlu care-a zburat deja pe pe calculatorul subsemnatului demult. Pentru ca returul produselor cumparate se aplica, cu brio, inclusiv la cele pre-order. Si-aici Warner Bros au luat echivalentul unui croseu de la un “greu” direct in maxilar.
04. Damage control si PR-ul NVidia
Daca initial, “rezolvarea” problemelor a fost cel putin ilara: “ia puneti voi rezolutia la 720p” asta pe PC-uri cu 3 Gb memorie video. Asta pe langa “minunatul” framerate de 3- fps… Ok, hai sa zicem c-ar fi jocul atat de mirobolant incat ar cere un, sa zicem, Nvidia Geforce 980Titanium sa mearga superb, la un framerate stabil. Da’ nu e… Indiferent cate placi video ii arunci, efectiv optimizarea e groaznica, teribila si facuta in doi peri. Evident, aplaudacii platiti de la revistele de jocuri sau site-urile de profil (ca-s si din astia destui, har Domnului) s-au grabit sa perie Nvidia si Gameworks, “sculele” folosite pentru a “optimiza” jocul. Optimizarea aia e mai curand o haltera-n spate cand vrei s-alergi suta de metri, la cum arata totul. Dupa primul rateu, s-au dat comunicate de presa, ca se lucreaza la optimizarea jocului. Si atat de bine a fost optimizat incat, pentru PRIMA OARA IN ISTORIE, un joc AAA, cu buget fantastic, si care-a avut reclame luni de zile pe toate gardurile, a fost retras de pe piata, in mod rusinos. Cumparatorii au primit banii inapoi, si asta nu pentru ca Warner Bros simte vreo afectiune pentru noi, gamerii. Doamne Fereste, nu. E pur si simplu damage control. S-au facut niste calcule, e prea de tot si urla presa c-am dat-o in bara, asa ca hai sa le dam banii inapoi…
5. Viitorul
Cum Steam ofera banii inapoi, si Origin, spre marea mea surprindere, face la fel, n-am ce zice decat “bravo” pentru ca normalitatea incepe sa intre, incet-incet, in domeniul jocurilor online.  Cat despre pre-comenzi: repet, exceptand ce putem vedea ca Beta sau jocurile care intr-adevar au “ceva”, banii inapoi pot fi un motiv suficient de puternic ca jocurile precum Arkham Knight sa dispara. Producatorii independenti au urlat ca vai, pierd clienti. Pai e simplu: NU mai scoateti gunoaie pe banda rulanta, in speranta c-or sa scoata ceva profit. Deocamdata, insa, ma indoiesc c-or sa invete ceva studiourile, si in mod sigur o sa mai vedem un flop gigantic, intr-un viitor apropiat. Eu pariez c-o sa fie jocul Mad Max (desi iubesc filmul), nu de alta, da’ cerintele jocului sunt atat de ridicate, incat incep sa ma gandesc la o consola Playstation 4. Nu de alta, da’ parca nu-mi surade un 2500 RON bagati intr-un GPU care valoreaza 1000 intr-un an jumate…
10  August 2015, Timisoara – Marcel Neidoni
Advertisements

One response to “Arkham Knight: primul review al unui joc pe care nu l-am atins

  1. Pingback: StarCraft II: Legacy of the Void BETA – review | Z0ltan77

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s