Pentru ca intre Craciun si Revelion nu prea se oamoara nimeni cu munca printre multe alte optiuni outdoor si indoor ocupa un loc important in perioada asta gamingul. Prietenul nostru Marcel a munict din greu zilele trecute, pana voi va luptati cu porcul el ”muncea” din greu, atat in fata ecranului cat ulterior si in fata tastaturii, si pare ca nu degeaba, a iesit un review de zile mari, cam cum merita Far Cry 4.

Dac-ati avut rabdare sa-mi cititi review-urile incoerente legate de jocuri din ultimele luni, o sa vedeti c-am fost nemaipomenit de incantat de Far Cry 3, un titlu pe care-l voi juca iarasi cu placere. Asa c-am incalcat iarasi promisiunea sa nu mai cumpar jocuri fara sa le vad review-urile pe site-urile “de specialitate” (a se citi parerile piratilor)..si am comandat Far Cry 4. De fapt, precomanda era facuta din 24 septembrie, de cand s-a anuntat oficial in Romania ca vine jocu’. Asa ca-n 18 noiembrie, emotionat ca mireasa-n fata altarului, sunam deja la Altex sa-ntreb de ce nu vine curierul. Evident, mi s-a zis ca de fapt trebuia sa confirm *EU* precomanda (atunci la ce naiba am mai precomandat, intreb eu?) si singura “rezolvare” a fost: vi-l trimitem poimaine (cand eu lucram tura de noapte). Asa ca am hotarat sa cumpar de pe un site extern jocul, evident m-a costat mai mult ca bani, dar mult mai putin ca nervi si stres. Nota: Pe viitor, daca nu sunteti inarmati cu rabdare si vi-s colerici ca subsemnatul, NU LUATI DE LA ALTEX NIMIC. E un fel de joc de noroc la ghici, cam ca-n cazinouri… Asa ca-n 15 minute eram cu jocul primit pe mail, cheia activata pe Uplay (din pacate Ubisoft tine de mizeria aia de sistem ca Martorii lui Iehova de convertire).. dupa care am stat vreo juma’ de ora pana la instalare, patch-ul inevitabil si prezentarea initiala a jocului, pe care-o vazusem de altfel deja pe YouTube.

Minusuri:

Buun, si-acum incep cu ce NU mi-a placut: n-am vazut cadavre facute bucati, in ciuda grenadelor. Nu am priceput cum de eroul din Far Cry 4 era dotat de la bun inceput c-o vasta cunoastere a armelor, drogurilor si retetelor de arme, evolutia a fost mult prea abrupta. In Far Cry 3, te simti neajutorat in pielea lui Jason, pana cand vine momentul iluminarii, in care-ti dai seama de potentialul pe care-l detii, si apoi efectiv devii un psihopat brutal, pe masura lui Vaas.

 

Sincer, aveam o strangere de inima, pentru ca NIMIC, dar NIMIC n-are cum sa-i egaleze pe Jokerul lui Nolan, incantator in dementa lui, si pe sus-mentionatul antagonist din Far Cry 3:

 

“Way up in the fucking skies, you thought you had your finger on the pussy trigger! But hermano, down here, down here … you hit the ground.” Din fericire, desi “the bad guy” nu se ridica la prestatia precedentului joc, avem ce trebuie pentru dementa, furie, razbunare si un joc din nou foarte bun: Pagan Min, un dictator al unei tari fictive, Kyrat (care seamana cu Tibet) un ucigas sarmant, fata de psihopatul brutal din Far Cry 3 e cum nu se poate mai diferit si e genul de prieten periculos pe care-i bine sa-l ai dar nu sa fie impotriva ta, pentru ca poti ajunge in puscarie sau mai rau, genul de om care te convinge c-ar fi bine sa dati foc unei cabane pentru distractie si apoi scapa basma curata, animale mai multe si mai diverse decat in Far Cry 3, un tanar, Ajay Ghale, care  ajunge din greseala in mijlocul unei confruntari intre doua factiuni rivale, spiritualitate si droguri, arme, masini si parasute, decoruri exotice si misiuni intr-o lume deschisa.

Acestea fiind zise: mi-a placut jupuirea animalelor, care continua din Far Cry 3. Mi-a placut ideea de a-ti croi tolbe si tocuri de arme din pieile iacilor, ursilor sau tigrilor, ideea de a-ti injecta felurite retete de plante in vene pentru a-ti imbunatati calitatile fizice sau a te vindeca instant, e minunat sa escaladezi stancile cu carligul pe care-l gasesti in decursul jocului (noua gaselnita a celor de la Ubisoft e excelenta, parca urci muntele sau cobori in rapel in excursie cu clasa), iar posibilitatea de a trage in timp ce mergi cu masina era necesara si e implementata foarte bine, chiar poti sa sari dintr-o masina-n alta si sa-l injunghii pe sofer, si am gasit un soi de arma din Vietnam ce-arunca la grenade de ti-i mai mare dragu’… Fizica mi se pare foarte “fain” implementata, aproape perfecta, si rostogolirea masinilor pe care tocmai le-ai aruncat in aer (din care sar bucatile aferente) te unge la suflet.

Nu in ultimul rand, flacara oxiacetilenica de la repair tool te insoteste peste tot, pentru ca acum unealta asta ti-i mereu la indemana, si nu mai face parte din categoria armelor ca in precedentul joc al seriei…

Animalele… sau cum sa-njuri ca la usa cortului

Partea animala a jocului merita numai ea un capitol aparte, pe langa jupuitul si ucisul lighioanelor, am descoperit ca urasc cam tot ce-i viu in jocul asta. Mi-e deja dor de albastrul minunat al apelor tropicale din Far Cry 3, si chiar si de crocodilii agresivi. Si mi-e dor sincer de rechini. De ce? Crocodili nu sunt in Far Cry 4, dar exista pesti-demon. Pe care nu mai stiu cum sa-i blestem. Sincer, sunt poate cei mai enervanti si mai aiurea pesti ever.  De ce? pentru ca am fost ucis cand eram in apa de nenumarate ori. Pentru ca trebuia sa-i vanez si ramaneam fara oxigen, scufundat, in timp ce veneau cate patru pe mine sa ma devoreze. Pentru ca deja dupa 10-12 ore de joc, devine frustrant ca tot ce misca-n tara aia, de la rinoceri la tigrii bengalezi, de la pesti la ursi si de la albine africane la bursucii psihopati, sa vrea sa te muste, intepe, devoreze, calce-n picioare si sa te termine, dar in apa nu stii cum sa te aperi si vin pe tine ca lacustele.  Mustelidele, honey badgers, bursucii aia maniaci, efectiv te vad, urla, vin si te musca de “bijuteriile familiei” si rezista la rafale de parca-s incrucisarea intre Diavol, puterea de convingere a unor secte (ahem, stiti voi care, aia ce vin la usi cu carti) si pielea de rinocer, iar minunatii catelusi pe care-n viata reala de-abia astept sa-i vad, in jocul asta sunt efectiv o pacoste care te vaneaza. In haite. Din nefericire pentru vegani, ecologisti si alte specii care-au tot comentat ca miau, violenta contra animalelor, exista misiuni in joc in care trebuie sa cauti pentru un fel de Botezatu virtual (Mumu Chiffon) niste animale exotice pentru blana, pene, piele si alte alea, asa ca razbunarea mi-a fost pe masura frustrarii :))

M-am trezit cum de pe coasta muntelui unde-mi fac veacul linistit si fara sa deranjez pe nimeni din regnul animal ma scoate din starea de relaxare o pereche de coarne si din doua lovituri eram mort: un iac. Fain.. pana si ierbivorele te vor casapit, zic.

Exceptia de la animalele care te vor fie bucati fie-n stomacul lor o constituie majestuosii, superbii si nemaipomenit de utilii elefanti indieni, pe care c-un upgrade al skillurilor (de care voi vorbi mai incolo) ii poti calari. E superba senzatia sa pui mana pe-un tanc din asta viu si sa treci cu trompa peste oameni, sa arunci masinile-n aer si sa calci in picioare tot ce-i in fata ta.

A, da: urasc de cand joc Far Cry 4 nenoroceniile alea de vulturi. Vulturii sunt comparabili ca ferocitate cu casuarii din Far Cry 3. Toti incep sa urle “eagle, eagle” cand vad umbra pasarilor peste ei, se arunca la adapost si incep sa traga ca bezmeticii de frica lor. Nu de putine ori am vazut lupte intre factiunile rivale oprite din cauza sangeroaselor pasari. Care nu se opresc la un atac, ci-ti dau tarcoale si vin in mod repetat pe tine, pana le “rezolvi” definitiv c-o mana de alice, gloante sau o sageata bine tintita.

Jocul este imens, de asta review-ul acesta vine dupa 25 de ore de joc, si sunt pe putin 60 de ore de investit in el. Intr-adevar, poate parea repetitiv, dar numai dupa sesiuni-maraton de cel putin sase ore incontinuu, in calupuri de trei-patru ore e excelent, provoaca dependenta si are suficient de multe questuri secundare pentru a-l juca liber de constrangeri. Spre rusinea EA Games sau Activision, care fac niste porcarii de shootere in ceea ce priveste partea de single player(si pe care cer o caruta de bani, vezi Call of Duty sau Battlefield cu “uriasele” campanii de patru-cinci ore), Ubisoft chiar straluceste in ceea ce priveste varietatea misiunilor si intinderea lumii de joc, e excelent sistemul de upgrade si harta tinutului e imensa, mereu gasesti ceva de facut, ca intr-un RPG. La nevoie poti chema un prieten pentru un multiplayer dement (eu n-am vrut, prefer experienta single player), poti gasi un fel de curse in-game, misiuni de protectie a civililor sau asasinare a unui “bad guy”, mereu gasesti cate un upgrade la arme. Apropo de arme, lucrurile s-au schimbat, zic eu in bine, fata de Far Cry 3: acum ai acces MULT mai greu la armele puternice, nu le poti cumpara decat daca ai indeplinit cateva misiuni gen “asalteaza fortareata”, “ucide un intreg avanpost fara sa fii detectat” si chiar simti ca esti recompensat pentru efort cand pui mult suflet si efort in escaladarea unuia din cele 23 de turnuri de transmisie (care-s copiate dupa Far Cry 3 aproape la virgula), iar upgrade-urile la abilitatile personajului principal se impart intre “elefant” si “tigru”, tigru fiind evident cele legate de asasinare de sub/peste margini, uciderea legata a mai multor oponenti, reincarcarea mai rapida a armelor sau posiiblitatea de a alerga kilometri intregi fara sa obosesti, iar “elefant” upgrades se refera in principal la seringile cu droguri pe care le faci din plantele aflate in joc. Si aici gasesti CEL MAI DISTRACTIV UPGRADE IN JOC: elephant rider, de care vorbeam, e exceptional si ca utitlitate si ca puncte bonus pe care ti-l ofera. Sincer, folosirea drogurilor m-a incantat, avand in vedere ca jocul este destinat adultilor, nu exista idiotenia numita “politically correct” in ceea ce priveste folosirea psihotropelor, mai ales ca una din misiunile aditionale presupune intrarea intr-un taram mitic, Shangri-La, evident cu ajutorul “substantelor”, si-n care lumea e schimbata complet, as zice una din cele mai reusite reprezentari ale unui “trip” halucinant, in care raurile sunt pline de sange, carcase de animale si un auriu superb. E o schimbare majora de la tanarul Jason din Far Cry 3, care fuma “iarba” cu prietenii si care distruge un camp de marijuana si apoi devine “high”. Shangri La e plin de obiecte mistice, si-n care ai un tigru (un tigru alb, minunat realizat) si e taramul in care realitatea si fictiunea se intrepatrund ca in povestile bunicii la gura sobei… sau senzatia de dupa un “cui” realizat cu grija si pasiune. Armele din Shangri La sunt, evident, un cutit mistic si, mai putin evident, un arc ce incetineste timpul, alaturi de tigrul care renaste si dupa ce-i omorat de adversari. Shangri La e impecabil realizat ca si taram distrus de forte malefice, pe langa raurile de sange sus-mentionate, animalele eviscerate pe care le vezi la tot pasul fac peisajul superb dar infiorator, e ca un decor paradisiac din Avatar distrus de tehnologia moderna(desi adversarii sunt tot creaturi mistice, au fie arcuri, fie cutite, fie arunca foc), si mi-a adus aminte de conchistadorii vs bastinasi sau englezi vs amerindieni, Ubisoft devine din ce in ce mai bun la a evoca episoade istorice si nu pot decat sa astept entuziast urmatoarea realizare a unei lumi virtuale in Far Cry 5. Sincer, eu as spera in ceva legat de japonezi si cultura lor, sau poate chiar ceva european, daca avem noroc poate-o sa vedem ceva gen “Far Cry 5 Transilvania Edition” in care vom lupta cu ceva baroni locali, pardon, vampiri 🙂

Grafica e frumoasa ca o fata frumoasa care te ia in brate si te saruta, adica iti taie respiratia si-ti aduce lacrimi in ochi, nu de putine ori m-am oprit pur si simplu ca sa admir lumea jocului, sunt sigur ca o fire mai poetica ar avea descrieri mult mai elaborate si mai frumoase ca mine, eu zic ca jocul merita cumparat pur si simplu pentru grafica si sunete daca nu pentru altceva, lumea Kyrat-ului e un amestec bine proportionat de pericol, salbaticie si asezari semirurale, la limita civilizatiei, de simboluri pagane si de maretie montana.. Simti ca esti acolo si datorita sunetelor, coloanei sonore si vocilor, poate putin se exagereaza cu volumul muzicii, dar in rest nu am ce sa reprosez, spatializarea sunetului functioneaza bine, asteptarea de la Far Cry 3 la Far Cry 4 a meritat, desi gurile rele zic ca asta nu-i upgrade serios, ca sunt prea multe elemente reciclate, eu le raspund “si Call of Duty ce e atunci, fratilor?!”… si pe ala-l cumparati cu sfintenie an de an, dar nu incape niciun fel de comparatie, in Far Cry 4 plimbarea cu elicopterul e incredibila, mai ales ca poti arunca la grenade-n capul oponentilor, dupa pofta, iar libertatea de actiune e sfanta pentru un joc care sa merite re-jucat. Eu unul ma chinui pe “hard” si ma bucur c-am ales acest nivel, pentru ca prefer sa reincerc un atac asupra unui avanpost pana-mi iasa bine, si de obicei prefer abordarea discreta, tip ninja… asta daca nu gasesc un elefant prin jur cu care intru ca Hanibal in romani
Nelipsitul arc alaturi de o tolba cu diferite tipuri de sageti nu m-a last la greu, iar cutitele de aruncat sunt exceptionale cand vrei sa faci ordine-n casa (sau curte) si nu vrei scandal, personal mai car cu mine un soi de Kalashnikov silentios si o arma cu luneta c-o bataie foarte mare… asa ca pot sa ma incumet sa pun mana pe masinile inamice sau sa ma apropii silentios ca o cobra si la fel de mortal din spate, un cutit in beregata sau o sageata-n cap sunt un adevarat deliciu, ca-n Far Cry 3 dar poate putin mai detaliat din punct de vedere grafic, si eu sunt de principiul “Daca mere, nu-l strica”, asa ca nu e nevoie schimbat ce functioneaza perfect

 

Si pentru ca mi-a placut atat de mult, am pus mana si mi-am cumparat Season Pass-ul de la joc, care introduce o noua misiune, printre Yeti,

o evadare dintr-o inchisoare unde esti prins si torturat, si optiuni noi pentru multiplayer.

Evident, am fost incantat de ideea Yeti-lor, asa ca nu m-am putut abtine sa nu-l iau.
Ubisoft se pare ca a dat-on bara cu ultimul patch (1.6.0) pentru ca o data ajuns la nivelul 8 Karma (faptele bune, gen ucis animale cu arcu’ si sageata sau cutitul, nu raman nepedepsite, la fel salvarea ostaticilor sau interventia ta ca jucator in cazul unui atac al armatei lui Pagan Min asupra rebelilor), cum ziceam nivelul 8 Karma da batai de cap, adica nu mai poti salva.

Cum nu sunt un om asa de treaba in modul virtual, am reusit s-ajung doar pe la sase, si nivelul scade, pentru ca am obiceiul sa folosesc lansatorul portabil de grenade, care nu prea alege tintele, si Karma scade :))

Concluzia mea: e un joc care, alaturi de Wolfenstein: The New Order, e “al mai joc din 2014” si, impreuna cu Alien: Isolation e unul din cele mai bune shootere pe care am pus mana, merita jucat alaturi de Far Cry 3, si o sa investesc cel putin 70-80 de ore de joc. Evident, pentru misunea cu Yeti, ar mai fi nevoie de “cerneala virtuala” pentru a putea descrie aceasta misiune suplimentara de la Ubisoft din cadrul Season Pass-ului. Daca timpul de joc nu constituie o problema, si daca micile probleme care sigur vor fi rezolvate de urmatoarele buguri nu reprezinta o problema majora (sunetul care uneori dispare sau problemele cu salvarile), eu va recomand sincer FAR CRY 4 ca si cadou pentru voi sau cei dragi. Atentie insa: e posibil ca cei dragi sa treaca printr-o perioada de usoara distantare de voi, din cauza ca jocul creeaza o serioasa dependenta – la mine deja se intreaba lumea daca toate conexiunile neuronale functioneaza normal, dat fiind c-am sarbatorit Craciunul pe culmile Himalayiei, in Kyrat… si probabil ca voi face acelasi lucru pana prin februarie, evident cu pauze datorate urmatorului joc.

 

… si bursucii psihotici, intr-o descriere mai amanuntita:

http://www.descopera.ro/natura/4982506-bursucii-agresivi-africani-huligani-pe-patru-labe

29 Decembrie, Timisoara – Marcel Neidoni