Plimbare printre zidurile Orasului Vechi din Ierusalim

Poti vizita orice tara fara ca neaparat sa ajungi si in capitala, poti vizita Spania de mai multe ori si sa vizitezi doar zona Barcelonei, sau Italia fara a ajunge la Roma, Egyptul fara sa vezi Cairo, Turcia fara sa vizitezi Ankara, cati au fost prin Grecia si n-au vizitat inca Atena? Ei bine in cazul Israelului nu poti, sigur ajuta si distanta mica de Tel Aviv (o ora si un sfert cu masina, max. 1 ora 40 de minute cu autobuzul, si in curand va fi si tren din Tel Aviv), dar mai important e ca nu poti pleca din Israel fara sa ajungi in Ierusalim pentru ca Israel=Ierusalim=Israel, te atrage ca un magnet, am prieteni care ajung doar la city break-uri in Tel Aviv, cate 3 zile, dar 1 zi aloca Ierusalimului.

Poate datorita istoriei glorioase a zidurilor sale si a cladirilor vechi, sau poate din cauza atmosferei sacre care inconjoara locurile sfinte ale evreilor, crestinilor si musulmanilor, Orasul Vechi din Ierusalim are ceva magic, diferit de orice alt loc din lume. Nu conteaza de cate ori ai vizitat orasul (indiferent daca esti religios sau nu), nu poti pleca din Tara Sfanta fara a ajunge din nou si din nou in adevarata capitala al Israelului, Ierusalim.

Orasul propriu zis are cu in jur de 900.000 de locuitori, dar e intins pe o suprafata mare de 125.156 km²si orasul nou, ultramodern e in dezvoltare continua, tot mai multe companii IT&C (si nu doar) au sediu si in Ierusalim, iar chiar zilele astea se desfasoara WSCI 2015 World Science Conference Israel conferinta stiintifica unde vor participa 15 laureati ai premiului Nobel si importanti oameni de stiinta, dar si 400 de studenti de top din 70 de tari, de pe 5 continente.

Penultima zi din sejurul nostru (cronologic de jos in sus episoadele) i-am alocat in intregime Ierusalimului si speram ca vom reusi sa exploram un pic si Ierusalimul Nou, dar Orasul Vechi e atat de fascinant si chiar de am vazut de mai multe ori in anii precedenti (aici si aici) si nu aveam obiective clare de vizitat (in afara de Zidul Plangerii) doar plimband-ne pe strazile vechi a trecut ziua. Masina inchiriata am dat inapoi ca stiam ca in Ierusalim ajungem usor si cu autobusul din Tel Aviv. Dimineata ne-am trezit ca de obicei devreme, am alergat un pic pe faleza, am luat micul dejun dupa care am luat autobusul de langa Dizenghoff Center catre Gara Centrala de Autobus, HaTachana HaMerkazit HaChadasha (asta tineti minte si va indruma oricine, bine glumeam, toata lumea vorbeste engleza, deci va descurcati cu Central Bus Station). Gara Centrala e un fel de mall, cu magazine, cafenele, chiar un shelter la subsol, si de sus de la etajul 5 si 6 (chiar si 7) pornesc autobuzele in diferite directii, cel inspre Ierusalim de la etajul 6. In autobuz eram noi 2 si inca o pereche ”civili” restul militari tineri, baieti si fete. Da in Jerusalim vei vedea o prezenta militara mai intensa, dar nici un motiv sa te simti in nesiguranta, din contra au grija sa te simti in maxima siguranta, si asa tineri cum sunt, toti dau dovada de profesionalism maxim, ei sunt aici ca tu sa te simti si sa fii in siguranta.

Dupa aproximativ 1 ora si 40 de minute am ajuns in statia principala din Ierusalim, de unde am luat-o inspre podul devenit simbol al Ierusalimului Nou, Bridge of Strings Gesher HaMeitarim, i se mai zice si Chords Bridge si chiar dupa pod de la prima statie am luat si tramvaiul modern catre Orasul Vechi. In statie e un automat care ”te serveste” cu bilet. A si venit rapid tramvaiul ultramodern cu indicatii clare in engelza, ebraica si araba, am aflat cate statii avem de mers pana la Primarie de unde practic incepe Orasul Vechi. De mult ne-am dorit sa calatorim cu el, dar in 2010 si 2011 (primavara) nu era inca gata, iar in anii urmatori am fost cu rudele care ne duceau cu masina.

Am ajuns la Primarie, Adina s-a dat pe bcicletele din piata, foarte haioase, cum pedalezi invarti un ventilator, sau aprinzi o lampa sau iti masori viteza 🙂 dupa care am luat-o pe langa peretile Cetatii, n-am ales poarta cea mai apropiata, am dorit sa intram pe Poarta Damascului (Damascus Gate), asa ca am tot mers pana am ajuns.

Era o zi un pic mai innorata si racoaroasa in Ierusalim, dar numai buna pentru plimbare. Orasul Vechi a fost construit prima data de catre Regele David, in 1004 .i.Hr., si a fost considerat candva centrul lumii. A fost indragit de catre regii sai, atacat de cotropitorii care au incercat sa-i cucereasca zidurile, si iubit de oamenii obisnuiti, care au facut din el punctul de atractie al credintei lor.

Aici evreii au construit Templul, aici a fost crucificat Isus, si tot de aici s-a ridicat Mohammed la ceruri. Pelerini, cersetori, comercianti, studenti de la marile scoli ale lumii, razboinici si sclavi au umblat toti pe strazile orasului, s-au rugat si au venerat Ierusalimul. De-a lungul anilor a trecut prin multe schimbari, care l-au transformat intr-unul dintre cele mai complexe orase din lume. Asezat pe dealurile pe care l-a cosntruit David si inconjurat de ziduri inalte si lungi de 4 km, cu sapte porti si 34 de turnuri si o citadela (Turnul lui David) e impartit in patru cartiere: armenesc, evreiesc, musulman si crestin. Noi am intrat pe la Poarta Damscului unde ne-am fotografiat cu soldatii care supravegheau aceasta intrare, dupa care am luat-o pe stradutele, fara un scop anume, doar sa privim lumea colorata, sa simtim atmosfera acestui loc unic. Stiam sa ajungem la Zidul Plangerii, dar nu ne grabeam, mai intai am ajuns pe Via Dolorosa, sau „Drumul Calvarului” care reconstituie, in profunda sa semnificatie simbolica si teologica, drumul pe care, conform marturiilor evanghelice si a vechii traditii crestine, l-a strabatut Iisus, cu Crucea pe umeri, de la Pretoriu unde a fost data sentinta la moarte, pana la Golgota, locul unde a fost rastignit, de aici am intrat la Temnita, locul unde, conform traditiei ortodoxe, a stat inchis Iisus cateva ore cand a fost adus de la Caiafa.

Temnita este o incapere intunecoasa, sapata in piatra. In adanc, se gaseste inchisoarea celor 12 talhari, acolo unde a fost tinut si Baraba, cel eliberat in locul lui Iisus. De aici am mai intrat in „Capela Condamnarii” dupa care am luat-o inspre Zidul Plangerii. Sigur, daca esti pentru prima oara aici, si mai esti si credicnios sunt multe de vizitat, si trebuie sa ajungi si la Gradina Ghetsemanii, si obligatoriu la Yad Vashem noi astea le-am vazut de mai multe ori in vizitele anterioare.

Urmand indicatoarele chiar si daca nu ai mai fost gasesti usor, inainte de a cobori la zid treci printr-un filtru de securitate, ca la aeroport, dupa care ai acces la zid, femeile in partea dreapta (cu picioarele acoperite, nu pantaloni scurti, sau fusta scurta, daca n-ai primesti acolo cu ce sa-ti acoperi picioarele), barabtii cu capul acoperit, gasesti acolo kipa pe care sa-l folosesti.

Noi nu suntem foarte credinciosi, dar dorintele depuse in zid pana acum in fiecare an s-au indeplinit, sigur am lucrat si noi in aceea directie, dar cert e ca s-au implinit mereu. E bine sa te porti cu respect si sa nu-i deranjezi pe cei care se roaga acolo, cand fotografiezi nu folosesti blitz si nu te apropii prea mult, folosesti zoom-ul din dotare daca doresti imagini mai apropiate. Cand am fost noi era un grup mare de copii care cantau si exersau pentru ceva serbare, de admirat cat de disciplinati erau in ciuda varstei fragede.

Am urcat pe scarile de vis-a-vis de zid de unde am avut panorama frumoasa asupra intregii pieti, apoi am luat din nou pe stradute, am dat de un grup de soldati care se pregateau de pauza de masa 🙂

Sunt foarte prietenosi, multi tursiti se pozau cu ei, iar ei cu mult rabdare stateau la poze, pana le-a sosit mancarea 🙂

Asa ne-am adus si noi aminte ca a trecut de pranz si ca ar fi bine sa gasim locatia unde am mancat anul trecut, ca ne-a placut mult acel Meorav Yerushalmi (grill mixt de Ierusalim) pe care am servit, dar pana acolo am mai trecut prin Shuk Mahane Yehuda, piata principala din Ierusalim, una din cele mai mari si mai renumite din tot Orientul Mijlociu.

Gresala asta sa n-o faceti, cu stoamcul gol prin piata 🙂

Noroc ca nu eram cu masina, si ca mai aveam de mers, altfel se lasa cu cumparaturi solide din nou. Sigur poti gusta din multe, poti sa si mananci foarte bine in piata.

Datand de la finele secolului al XIX-lea, cand a fost infiintata pe un teren apartinand familiei Separdi Valero, Mahaneh Yehuda este o piata in aer liber din Ierusalim, aflata intre straazile Jaffa si Agrippas.

La inceput, comerciantii arabi isi vindeau aici bunurile localnicilor din Ierusalim, nemaiavand astfel nevoie sa se deplaseze pana in piata din Orasul Vechi. In cele din urma, vanzatorii evrei si-au deschis si ei tarabe in Mahaneh Yehuda.

Pe langa fructele si legumele proaspete de aici se mai pot cumpara mancare prajita pe loc, peste, carne, condimente, haine si textile, gasesti mici cafenele, braserii si poti prinde si spectacloe de strada, deci e un must see cand ajungi in Ierusalim.

N-am zabovit mult de data asta, ca ne era foame rau 🙂

Am luat pe str. Agrippas unde la numarul 123 e restaurantul nostru preferat Chatzot (Hatzot) unde stiam exact ce ne dorim un Meorav Yerushalmi (grill mixt de Ierusalim despre care v-am povestit anul trecut,

e specific locului, e satios, inainte primesti apritive cu pita proaspata de aproape ca te saturi deja, ne-am tras sufeltul, am mancat bine, a alunecat si berea rece perfect, au WiFi bun si servire ireprosabila. Cu toate ca ne place sa experiemntam locuri noi, sunt cateva unde mereu ne reintoarcem, asta-i una dintre ele 🙂

Dupa ce ne-am odihnit un pic, am luat-o pe strada Jaffa, am admirat cat de frumos s-a facut, cu ocazia construirii tramvaiului, au refacut si zona, arata intr-un mare fel.

Cum eram cu ”bateriile incarcate” am hotarat ca mergem pe jos pana la Gara de Autobus.

Asa am mai vazut macar o mica parte din oras. Un oras viu, colorat, cu constraste uriase, dar care evolueaza dinamic pastrand in acleasi timp aerul unic, nu degeaba toti marii calatori vorbesc cu admiratie de Orasul Sfant.

Noi abia intorsi, deja acum asteptam sa ne reintoarcem in Israel si in Ierusalim.

Va mai fi un ultim episod cu sfaturi utile pentru un sejur de neuitat in Israel.

Cateva imagini realizate cu Alpha 6.000-ul meu cu obiectivul de kit 16-50, respectiv cu all arround-ul 18-200 si cu full frame-ul Sony A7 cu obiectivul de kit 28-70 gasiti in galeria de sub articol, iar pentru toate imaginilie de la acest capitol click aici.