Anul trecut am descoperit plajele superbe, aproape wild din Ashdod si nu credeam ca gasesc la fel de faine (cu nisip la fel de fin si curat) si mai la sud, dar in orice caz eram curios de cel mai apropiat oras mai maricel (aprox. 130.000 de locuitori) din vecinatatea Gazei. Vecinatatea Gazei (12-13 km de oras) nu e un lucru foarte placut, dar fiind o perioada mai linistita (palestinienii avand nevoie de inca 1 an 2 sa-si refaca stocurile de rachete dupa conflictul din 2014) si avand incredere maxima in scutul antiracheta al carui primul layer e asigurat de deja faimosul Iron Dome, care e proiectat in special pentru aceste rachete ”home made” si pot intercepta chiar si de la distante asa mici, nu imi faceam griji. Nu, asta nu inseamna ca e placut sa ai astfel de vecini, in cazul unor atacuri pe aici ai mai putin de 30 de secunde sa ajungi la adapost, (de altfel sunt multe sheltere astfel sa poti ajunge usor la ele), chiar si daca rachetele sunt interceptate, bucati din ele cazand din cer poti fi fatale, deci la declansarea ”Codului Rosu” cand auzi sirenele e bine sa cauti adapost. Dar cum ziceam era o perioada linistita, ei atent monitorizati si din aer si de pe mare, (sigur asta nu inseamna ca nu se mai gaseste din cand in cand cate-un nebun care din curtea unui spital sau scoli sa lanseze vre-o racheta ”constuita prin garaj”) deci nu-mi faceam griji de asta.
Am pornit din Tel Aviv destul de dimineata, astfel ca am ajuns in Ashkelon inainte de 9:30, dar asta nu insemna ca nu era deja o caldura toropitoare. Orasul era destul de ”militarizat”, se simte apropierea granitei cu Gaza, au mereu trupe pregatite pentru interventie in caz de nevoie. De la gara de tren am ajuns rapid la statiile de autobuz, dar era destul de complicat sa ajung pana la faleza, asa ca pana la urma am optat pentru un taxi, care pt. 25 de shekeli (negociat de la 40) m-a dus pana la faleza, evident s-a bucurat cand a auzit de Romania, are si el rude pe aici, a si vizitat Bucurestiul si Brasovul, asa ca mi-a povestit tot drumul 🙂
Ashkelon este un oras de coasta din Districtul Sudic al Israelului. Anticul port Ashkelon dateaza din perioada neolitica, s-au gasit urme de asezamant de acum 10.000 de ani. De-a lungul istoriei orasul a fost stapanit pe rand de canaanieni, filisteni, israeliti, babilonieni, greci, fenicieni, romani, persi, egipteni, musulmani, britanici si cruciati. Orasul propriu zis a fost fondat in perioada Cananita candva intre anii 1550-1900 (IEN), se presupune ca numele orasului vine din cuvantul ”shekel”, unitate de masura a greutatii (si numele banilor actuali), ceea ce in cazul unui port comercial e foarte posibil. Populatia orasului a crescut semnificativ in ultimii ani datorita emigrantilor din Europa Occidentala (in special Marea Britanie), ajungand azi la aproximativ 130.000.
Am ajuns pe la ora 10:00 la faleza, si ,mi-am ales locul de plaja, pana la 11:00 cu creme e safe sa faci plaja, dupa, e cam riscant, soarele pe acolo e mult mai puternic decat cu ce suntem noi obisnuiti prin Romania
Ador plajele astea intinse cu nisip fin si curat, si da, imi place si ca poti avea intimitate cat iti doresti. Sunt km-ii de plaja superba, si am prins si zi cu valuri faine, mai mult am stat in apa calda (pe la sfarsit de Aprilie deja e pe la 25-26 de grade pe acolo)
Dupa balaceala am stat un pic sa ma usuc, am servit un fresh de portocale jaffa de la un beach bar apropiat si am luat la pas orasul, mai bine zis, partea asta de coasta inspre sud, inspre Gaza.
Am ajuns in cartiere cu blocuri noi, cochete cu multa verdeata si p
arcuri ingrijite. Erau si zone de joaca pentru copii, imediat langa ele si adaposturile.
Totul curat, ingrijit, verdeata stropita prin sistemele lor inteligente cu picatura direct la radacini.
Am mers ceva, stiam ca in acea directie se afla Parcul National pe care doream sa-l vizitez.
Parcul e situat de-a lungul malul Marii Mediterane, in Sud Vestul Ashkelon-ului, practic in inima Ashqelon-ului antic.
Am ajuns la intrare, am platit taxa de intrare, (da, stiu, vreti preturi, dar nu-mi amintesc, si aceste bilete nu le-am mai gasit ajuns acasa 😦 In orice caz nu o suma care sa fie descurajanta, asta as fi tinut minte.
Parcul este inconjurat de un zid construit la mijlocul secolului al 12-lea de catre Califatul Fatimizilor. Zidul a fost initial de 2.200 de metri lungime, 50 metri latime si 15 metri in inaltime. Au ramas destul de bine conservati peretii din partile de Est si de Sud ale Parcului National.
Site-ul contine ramasite arheologice ale diferitelor civilizatii care au trait in zona, inclusiv canaanei, filisteni, persi, fenicieni, greci, romani, bizantini, musulmani si cruciati. Vestigii romane includ coloane de marmura si granit , o bazilica romana si statui romane. Site-ul are, de asemenea, o poarta din mijloc a epocii bronzului cel mai timpuriu arc din lume, care dateaza din aproximativ 1850 I.E.N.
Au fost foarte multe sapaturi si aerheolgi renumiti de la Scoala Britanica de Arheologie din Ierusalim si de la Harvard care au studiat fortificatiile. Printre altele, sapaturile au scos la iveala cel mai mare cimitir de caine din lume antica.
Am ”pierdut” vreo 2 ore printre ruine, dar in afara de ruine si privelistea de sus de pe platou era spectaculoasa.
A trecut de pranz iar eu am mancat doar un falafel la mana, asa ca ma pregateam napoi in Tel Aviv (unde verisoara Hana ma astepta cu masa imbelsugata ), am luat autobusul care ma ducea la Gara Centrala de Autobus de unde am luat alta care ma ducea la Gara de Tren. Avand in vedere ca ajungi usor din Tel Aviv cu trenul chiar recomand o vizita in acest orasel, iar plajele cu siguranta vor fi pe placul celor carora le plac plajele intinse si putin amenajate. Sunt si cateva hoteluri cochete si cu preturi decente pentru cei care doresc sa petreaca cateva zile prin oras, savurand plajele si marea superba.
Gasiti cateva imagini in galerie sub articol, toate fotografiate cu Sony A7 RII (24-240).
Sursa: Wikipedia.org