Marea Rosie e una dintre marile noastre preferate, minunatele recife de corali, pestii colorati, labirinturile, golfurile si canioanele adanci fac din Marea Rosie un loc foarte apreciat pentru scufundari. Sigur, am fost si prin Egypt in acele 2 statiuni arhicunoscute la noi Hurghada si Sharm el Sheihk, marea e frumoasa si acolo, dar de cand am descoperit Eilatul, doar aici doresc sa ma intorc, e altceva, nu degeaba i se zice perla Marii Rosii. La Eilat coralii se intind pe mai bine de 1.200 de metri de a lungul tarmului, sunt peste 270 de specii de corali si aproximativ 2.500 de specii de vietati marine minunate. O parte buna poti vedea si de la Observatoul Marin sau cu ocazia plimbarii cu submarinul, dar despre astea v-am povestit anul trecut, acum urma sa descoperim si alte distractii 🙂

Dupa vreo ora de balaceala in Marea Moarta in jurul orei 16:00 am pornit inspre Eilat de a lungul autostrazii 90. Am trecut pe langa plantatii de palmieri, capsuni si cateva oaze, drumul a fost perfect, dar nu fara emotii, cam la 80 de km-i de Eilat ni s-a aprins becul de ”low fuel” de pe bord si imediat drumul a devenit mai palpitant, nicaieri nu-i placut sa ramai fara combustibil, in desert nici atat. Am oprit aerul conditionat, si am incercat sa tinem o viteza constanta de 90-100 km/h si cautam pe Waze (programul de GPS dezvoltat de isrealieni si vandut ulterior catre Google, dar pastrand afacerea in Israel) benzinarii in apropiere. Dar nu prea.

Cum ne apropiam de Eilat am ajuns la un checkpoint unde a trebuit sa ne oprim pentru verificari de siguranta, (statiunea fiind foarte bine pazita atat pe uscat cat si din aer si pe mare) nu eram sigur ca mai putem reporni masina, dar cineva acolo sus ne iubeste, am pornit si a aparut pe Waze o benzinarie la 8 km pe dreapta la cateva sute de metri de drumul principal, cred ca cu ultimele picaturi am ajuns la statie, am alimentat, si am rasuflat usurat, in cateva minute am ajuns in Eilat chiar inainte de apus. Ne-am cazat rapid in hotelul pe care l-am ales de pe Booking, anul trecut am fost multumiti de Rimonim Central Park Eilat****, dar anul asta stand 2 nopti am dorit ceva la un buget mai redus dar si cu vedere mai la mare, asa am ales C Hotel*** cu vedere la muntele Edom si la golf. Dupa ce am facut un dus rapid am iesit in oras sa luam cina si sa admiram statiunea si magazinele care sunt deschise pana noaptea tarziu.

Ce trebuie sa stiti despre hotelurile din Israel e ca stelele sunt dupa standarde europene, deci nu e ca in tarile arabe unde poti avea surprize si la 4 stele, (de altfel prin Egypt, Maroc si Tunisia mereu doar la 5 stele am stat, care corespundeau in cel mai bun caz cu 4 stele europene). Hotelul chiar a fost peste asteptari, curat, cu mobilier nou si personal amabil, iar micul dejun cum ne place, cu bufet suedez cu multe preparate locale, si cu multe fructe.

Inca nu era ora 8 cand am terminat cu micul dejun si am luat-o inspre plaja am vrut sa prindem 2 ore de plaja pana temperaturile nu depasesc 30 de grade. Plaja era la o plimbare de 10 minute, am ales 2 sezlonguri chiar in al doilea rand de la mare sa avem si un pic de umbra, a rezistat si Adina vreo jumat de ora de stat la plaja apoi s-a dus la inot 🙂

Apa e limpede si deja de la inceputul lui Aprilie e bun de balaceala, acum fiind deja inceput de Mai era chiar perfecta. Pe toata plaja ai wifii bun si muzica e doar in surdina, deci e pe placul meu.

Pe la ora 9 incepea deja sa se aglomereze si temperatura se apropia de 30 de grade, era afisat electronic pe casuta de salvamari. Pana Adina facea turele de inot, eu fotografiam avionaele care aterizau (cam din 10 in 10 minute) pe aeroprtul care era la vreo 100-150 de m de plaja dupa care am pornit la plimbare prin golf.

Am admirat o nava de patrol INS Dabur (PC860) care pazea aepele teritoriale si verifica ambarcatiunile si micutul dar sprintenul “Tzir’a” sau  “Wasp” cum se numesc in Israel Navy, parte din unitatea Snapir dotate cu mitraliera FN MAG 7.62 mm si cu echipamente care permit identificarea tintei si pe timp de noapte.

Tzir’a are avantjul vitezei uimitoare (55-60 km/h), si a manevrabilitatii excelente putand ajunge foarte aproape de tarm, are un echipaj format din 3-5 militari (echipati si ei cu mitraliere) si e foarte util in cadrul Pazei de Coaste. Avand in vedere gruparile terorise si unitatile Statului Islamic din Sinai misunea lor e foarte importanta pentru linistea si siguranta locuitorilor si a tursitilor din Eilat.

Pe la 10 soarele era deja foarte puternic si temperatura depasea deja 32 de grade asa ca nu mai era de stat la soare am luat-o la plimbare prin statiune. Eilat beneficieaza de un regim special aici nu se plateste TVA-ul (cam 17% in Israel), e oras tax free. Sunt prezente toate marcile internationale importante si poti beneficia de un pret mai mic la  imbracamintea si accesoriile de lux (si nu numai) decat in alte parti.

Pranzul am luat la aceasi restaurant ca si anul trecut, ca orice pranz in Israel incepe cu o multime de aperitive si muraturi delicoase, si painea (data cu usturoi si mirodenii) e facuta in the house. Eu am ales o supa de ceapa iar Adina o supa de legume iar la felul principal eu am optat pentru vita, iar Adina a ales fructe de mare, portie imensa si delicioasa. Dupa pranzul copios ne-am plimbat pana la capatul statiunii, pana aproape de granita cu Iordania, de unde se vedea si Aqaba.

Seara am admirat fantanile arteziene cu lumini colorate si am inceput sesiunea de shopping 🙂

Pe langa faptul ca magazinele din Eilat sunt  tax free sunt si multe reduceri deci chiar poti gasi lucruri dragute la pret convenabil.

La cina am mers pe streetfood, am gasit pe alea pietonala un restaurant ca mancare streetfood excelenta, cu portii imense si la pret foarte mic. Cum nu ne saturam de pepeni in Israel, (sunt foarte dulci) am luat si o caserola de pepeni ca si desert.

In a treia zi la Eilat, inainte sa ne intoarcem spre Tel Aviv, am fugit pana la granita cu Egiptul (Taba) ca sa mai vedem o data Marea Rosie si plajele salbatice de langa granita. Am luat in considerare chiar sa intram putin la Observatorium pentru ca ne propuseseram sa o luam inapoi pe la 1 si era inca 11 dimineata, aveam timp.

Insa la observatorium trebuia sa iei bilet intreg pentru toate obiectivele, dar noi nu doream sa revizitam tot, le vazusem acum un an, vroiam doar privelistea. Asa ca am renuntat. Putin mai incolo insa am zarit delfinarium (Dolphin Reef) , unde nu intraseram anul trecut, iar dupa cateva ture sa ne dam seama pe unde se intra, am gasit si parcarea.

Mai ales ca aici nu era un delfinarium, delfinii faceau parte dintr-un proiect de rezervatie naturala, in care ei erau pastrati in captivitate doar de cativa ani, dar si aceasta captivitate fiind o parte de mare delimitata de restul doar ca ei sa nu se rataceasca si turistii sa le faca rau in larg si puteau sarii deasupra plasei despartitoare daca chiar doreau. Altfel erau hraniti doar 70%, lasandu-i in rest sa se descurce, si nu ii atingea nimeni, nu erau dresati cu totul.

Puteam alege snorkling sau scufundari, amandoua durau o ora si intra cu tine un instructor. Am luat snorkling.

Adina era foarte entuziasta. Ii era insa si frica si groaza, desi ea, inotatoare Ironman, era putin ciudat sa ii fie frica de apa …sau de delfini 🙂

Cred ca erau doar emotiile, asa e ea mereu in fata a ceva nou si pe care si-l doreste foarte mult.

Am intrat inauntru, ne-am inregistrat pentru tura cu delfinii si ni s-a zis ca incepem peste o ora.

Perfect, aveam timp sa ne invartim prin rezervatie, unde puteam sa ne plimbam pe ponton sa vedem delfinii inotand si sa incercam sa ii fotografiem, sau puteam sta la mini plaja amenajata inauntru. Totul era foarte rustic, natural, alei de pietre si nisip printre copaci si liane.

Ne-am chinuit ceva sa incercam sa prindem delfini, cateva poze au si iesit pana la urma. Erau multi oameni pe ponton si printre ei erau si copii autisti care  – ni se spusese – vin acolo si intra in apa cu delfinii si ii invata sa socializeze, ceea ce ii ajuta foarte mult.

La ora stabilita, ne-am prezentat la bancuta de instructaj unde trebuia sa se adune grupul.

Ca de speriat ni s-a spus ca nu se sperie pentru ca ei sunt fiinte mai inteligente ca noi si stiu ca ne e frica de ei 😉

Apoi au urmat 10 minute pe mini plaja amenajata acolo pentru acomodarea cu echipamentul si gata, incepe ora.

Instructoarea mergea mereu in fata si facea semne – pe care le-am invatat in instructaj – mai incet, mai repede, stai, uite delfinul, esti ok.

Tu nu trebuia decat sa plutesti si sa speri ca delfinii vor veni la tine.

Eu intre timp am fugit sa vad cum se hraneau delfinii pana a inceput Adina, iar apoi m-am intors la fix cand sa intre si ea.

A iesit de acolo foarte incantata. Se pare ca cel mai indraznet si prietenul instructoarei, jucausul Neo, a tot venit aproape de ea, s-a jucat trecand pe sub ea, s-a alintat langa instructoare. A iesit incantata. A mai vazut unul sau doi dar ei dadeau tarcoale si observau de departe.

Experienta i-a placut enorm, ea adora delfinii, si animalele in general si ma bucur ca a decis sa o faca si pe asta. S-a obisnuit si cu echipamentul de snorkling care nu i-a fost mare prieten in Madagascar sau Cuba. Aici insa nu a avut nici o problema stand aproape o ora in apa plutind si respirand printr-un tub. Probabil si urmarirea delfinilor i-a distras atentia.

A mai vazut si multi pesti colorati si ei crescand acolo in semisalbaticie, nefiind hraniti de ingrijitori, o adevarata fauna a Marii Rosii, exact asa cum se zice. In sfarsit, a vazut si ea frumusetile Marii Rosii si mi-a dat dreptate ca are cea mai variata si colorata fauna dintre mari.

Probabil unii vor zice ca daca nu atingi delfinii nu e acelasi lucru, dar ei tocmai asta i-a placut, ca nu erau domesticiti, ca au ales sa vina, ca asa au mai multe sanse de supravietuire daca nu ii atingi, de altfel sigur nu veti vedea poze cu noi calarand elefanti chinuiti cand vom ajunge prin Asia.

Si apoi proiectul e minunat, delfinii cresc si sunt eliberati sau dusi in alte mari pentru populare, inclusiv in Marea Neagra la noi.

Banii se folosesc pentru autosustinerea bazei si ajutarea copiilor autisti, nu o fac pur turistic pentru profit. In primul rand pun siguranta si stilul de viata al delfinilor si apoi placerea turistului. Si cui nu i convine asta e, recunosc imi place mult si asta ca doar puteau sa-l faca mai comercial si probabil castigau si mai mult.

La sfarsit am si mancat ceva, era acolo o mica cafeteria cu ceva mancare gatita. Fiind specific israeliana si deloc scump, ca la autoservire, am decis sa plecam la drum dupa ce mancam. Si uite asa s-a facut 3 pre in loc de 1 si iar urma sa ajungem tarziu in Tel Aviv dar cui ii pasa? Macar prindeam lumina apusului in desert 🙂

Am trecut din nou pe langa o baza militara in Negev, soldatii tocmai terminau antrenamentele si curatau tancurile, blindatele si echipamentele.

Si am prins lumina perfecta de dinainte de apus chiar la  Mitzpe Ramon Crater🙂

O privelsite superba, e una din cele mai spectaculoase cratere din lume.

Seara un pic inainte de ora 10 am ajuns in Tel Aviv si de data asta n-am mai iesit in oras ca urma a doua zi sa ajungem dimineata la crama Sphera Winery,  dar despre asta in episodul urmator.

Cateva imagini realizate cu  Alpha 6.000-ul meu cu obiectivul de kit 16-50 si cu all arround-ul 18-200 si cu full frame-ul Sony A7 cu obiectivul de kit 28-70 gasiti in galeria de sub articol, iar pentru toate imaginilie de la acest capitol click aici.

Nici de Eilat nu ne saturam, anul acesta am descoperit si alte distractii

Sursa: NG Traveler