Marea Moarta altfel si urcare la Masada

Marea Moarta, aceasta minune a naturii e un ”must see” pentru orice calator in Israel, nu ratam nici noi la nici o excursie din Tara Sfanta. Marea Moarta se afla la 428 de metri sub nivelul marii, si are o salinitate record de 34,5% avand foarte multe efecte benefice, atat apa cat si namolul si chiar si aerul din zona sa. Am povestit pe larg despre ea cu ocazia vizitei de anul trecut, nu voi repeta.

In ciuda faptului ca n-am ratat-o la nici o vizita, pot sa zic ca doar anul asta am descoperit cu adevarat partea frumoasa, salbatica a acestei locatii de vis. Pana anul asta am vizitat preponderent partea de stranduri, si am experimentat doar ”zona comerciala”, sigur tot frumoasa si senzatia de plutire e unica, anul asta, vazand multe imagini spectaculoase de la fotografi israelieni renumiti am decis sa vizitam mai pe larg asa ca am inceput explorarea lui venind din Nord, pe autostrada 90 care trece paralel cu tarmul de Est ai Marii Moarte. Cu cativa kilometri inainte de Qalya am zarit luciul apei, in cadrul unui peisaj martial, doar stanca, nisip, si Muntii Iordanului in departare. Aerul vibra deasupra apei, desi fiind doar inceput de Mai temperatura nu depasea inca 30 de grade, vara ajungand usor la 40-43 de grade. Am gasit un refugiu unde am parcat masinuta si am coborat la mal.

Singura apa curgatoare care o alimenteaza este raul Iordan care este granita naturala dintre Israel si Iordania iar iarna, in anotimpul ploios, o parte din suvoaiele de apa care se aduna din desertul inconjurator se scurg tot aici, urmele se vedeau si acum in special ca era o iarna ploiasa anul asta.

Apa deja acum era foarte calda estimez ca aproape de mal avea in jur de 25-26 de grade, iar stancii si pietrele de pe mal erau acoperiti de sarea precipitata. Ireal de frumos, si de linistit partea asta salbatica a Marii Moarte. Am petrecut vreo jumat de ora admirand peisajul si fotografiind stancile pline de sare.

Am continuat drumul in paralel cu marea (autostrada 90) admirand peisajul si cu gandul la o balaceala in Marea Moarta, ne-am decis greu, dar pana la urma am ales bine sa urcam intai la Masada si sa lasam baia mai inspre dupa masa. Si bine am ales, inca erau temperaturi acceptabile si parea realizabil urcarea pe Masada, simbolul erosimului din antichitate.

Masada (o romanizare a termenului ebraic מצדה, Metada, ce provine din מצודה, metuda, “fortareata”) a fost o fortareata antica cu o pozitie strategica insemnata, pe o colina situata la marginea de rasarit a desertului Iudeei, pe malul vestic al Marii Moarte.

Ajunsi in apropiere am parcat masina in parcrea subterana de la poalele muntelui unde e amenajat si un mic muzeu si de unde porneste si telecabina, da, pentru varstinci sau cei mai lenesi exista posbilitate urcarii cu telecabina, nici nu costa prea mult, dar experienta Masada o poti simti cand urci pe jos, pe ”Snake Path”, pe hartie nu pare grav, o urcare sustinuta de 40-50 de minute.

Colina se afla la o inaltime de 450 metri fata de nivelul Marii Moarte si ”pe hartie” nu pare o urcare chiar atat de grea. Dar e. Probabil si din cauza temperaturii, care inca era de doar 32 de grade C, vara depasind lejer 40 de grade.

Sigur ici colo sunt si scari, dar tot nu-i usor. Jos, unde platesti (intrarea/urcarea la monument) te atentioneaza sa ai apa cu tine, ai si un mic supermarket cu preturi destul de piperate, dar ai si cismea de apa. Am luat 2 sticlute de jumat de litru, evident insuficiente, dar in aproximativ 50 de minute am ajuns noi sus. Pe drum nu ne-am intalnit cu prea multi, la coborare se gaseau cativa viteji, la urcare doar foarte putini 🙂

Privelistea de sus e spectaculoasa, poti vedea o buna parte din Desertul Judeei, Marea Moarta, Muntii Iordanului, iar sus, ruinele (foarte bine pastrate) fortaretei care a fost edificata in sec. I I.C. si extinsa in timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare (74-4 i.C.). Dupa cucerirea Ierusalimului de catre imparatul roman Titus Flavius Vespasianus in anul 70 d.C., Masada a fost ultimul refugiu al rezistentei antiromane a iudeilor.

Se stie ca cei circa 970 de iudei din Masada au preferat sa se sinucida, dupa un indelungat asediu (intre anii 70-73 d.C.), pentru a nu cadea in mainile luptatorilor romani, care i-ar fi luat in robie. Deoarece sinuciderea era interzisa de religia lor, au fost tras la sorti cativa barbati care sa-i omoare pe toti ceilalti asediati; dupa aceasta ultimii ramasi s-au omorat ei intre ei. Totusi, doua femei si cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorati, si au putut povesti mai tarziu cele intamplate.

Cum au rezistat atat timp asediului? Aveu provizii imense de grau, de alimente si de apa in locatii special amenajate, de altfel aveau si bai publice si synagoga.

Rezistenta impotriva unor forte militare mult superioare si moartea asediatilor constituie pana azi un simbol al dorintei de libertate a iudaicilor. Curajul, eroismul lor a fost admirat chiar si de catre romani.

Am admirat si partea de Vest al Masadei, o priveliste la fel de spectaculoasa catre Desertul Iudeei

Am petrecut vreo ora jumate sus adrmirand fortificatia foarte bine organizata si bine pastrata/renovata. In anul 2001 Masada a fost inregistrata in lista patrimoniului mondial cultural si natural al UNESCO.

Coborarea a fost un pic mai usora, iar jos primul drum a fost la cismea, apoi la restaurantul din locatie.

Am recuperat masina care a stat frumos in parcarea subterana deci avea o temperatura acceptabila si am pornit sa cautam o locatie buna pentru o balaceala, plutire in Marea Moarta. A inota e imposibil, dar acea plutire e unica, temperaturile erau inca suportabile, iar apa foarte calda, estimez undeva la 28-30 de grade in aproierea malului. Strandul la care ne-am oprit era cel din Neve Zohar, foarte curat si cu multe dusuri. Apa sarata e benefica, dar e important sa n-ai rani deschise, (si sa nu fi barbierit in ziua respectiva) ca altfel vezi stelute si ziua de durere 🙂

Ne-am balacit cam o ora si un pic, iar in jurul orei 16:00 am luat-o inspre perla Marii Rosii, Eilat, unde urma sa petrecem 2 zile jumate superbe, dar despre asta in urmatorul episod.

Cateva imagini realizate cu Alpha 6.000-ul meu cu obiectivul de kit 16-50 si cu all arround-ul 18-200 si cu full frame-ul Sony A7 cu obiectivul de kit 28-70 gasiti in galeria de sub articol, iar pentru toate imaginilie de la acest capitol click aici.