Prin desertul Iudeei, la Manastirea Sf. George si dupa masa relaxare pe superba plaja a Tel Aviv-ului

Ziua precedenta am sunat la firma de unde inchiriasem masinuta si am mai prelungit cu o zi, ca venind din Jerusalim Orli ne-a aratat cateva imagini de la un loc spectaculos, o manastire din desert in stanci, si am zis ca ar trebui sa vedem, mai avem timp in urmatoarele zile de explorat Tel Aviv-ul si Jaffa.

Sigur dimineata am inceput cu miscare, dar nu va mai plictisesc cu asta, e ”by default” in Tel Aviv, dupa care dupa un mic dejun satios cu oua, hunmus si masline delicioase am cautat pe GPS-ul din telefon (sunt fan IGO) locatia Wadi Qelt.

Am vazut ca-i in zona numita West Bank, la sud est de Jerusalim, dar ce daca, am mai fost noi prin Iudea-Samarea, deci am urcat in masina si am luat-o inspre Jerusalim.

Cum observi ca esti in West Bank? La intrare in regiune nu te opreste nimeni, cel putin cand e o relativa liniste. Observi ca-s mai dese vehiculele militare, ca dispare vegetatia si in locul caselor cochete apar doar case saracacioase cu design minimalistic fara veredeata in jurul lor, tipice case arabe.

Incet ne apropiam de Desertul Iudeei, in stanga si dreapta doar stanci si nisip.

Desertul Iudeei este considerat mic (1500 km2 ) ca si dimesiuni, dar ofera privelisti spectaculoase, situri istorice, manastiri si rezervatii naturale (Ein Gedi si Einot Tzukim). Este imprejmuit de Muntii Iudeei la vest si se sfarseste in Marea Moarta spre est.

Privelistea regasita in desert se schimba constant. Sunt in desert rauri care au creat canioane de 500 m adancime, sau rauri care inca au apa in albia lor si dau viata oazelor precum Nahal Arugot, Nahal Prat si Nahal David.
Desertul Iudeei este aproape de Ierusalim si este populat pe ici pe colo. Este cunoscut ca loc de taina pentru rebeli. In timpul zilelor rebelilor Maccabees, acum 2000 ani, in desert existau fortarete mari precum Masada si Horkenya. In timpul marii rebeliuni impotriva Romei ultima lupta a evreilor s-a dat la Massada.
Nu numai rebelii evrei s-au ascuns in acest desert. In timpul perioadei bizantine – acum aproximativ 1500 ani, un ordin special de calugari numiti Laura au trait aici – acestia isi cladeau manastirile in munti si in crevasele acestora.

Turistii pot merge in drumetii prin desert pe jos, cu bicicleta cu jeepuri 4×4 sau pe camile :).

Am ajuns la un moment dat la un loc de unde am zarit si spectaculoasa Manastirea Sf. George. Parea incredbil cum au reusit sa-l construiasca acolo, si oare cum vom ajunge la el?

Wadi Qelt, sau Nahal Prat, una dintre vaile desertului Iudeei, taie desertul, incepand din apropierea Ierusalimului si sfarsind aproape de Jericho, langa Marea Moarta.

In aceasta vale se afla doua manastiri, manastirea Sf. George, si ceam mai veche sinagoga din lume, Shalom Al Yisrael.

Manastirea Sf. George a aparut pentru prima data in secolul 4, cand doar cativa calugari s-au asezat aici intr-o pestera unde, considerau ei, a trait Elijah hranit de vulturi.

Manastirea este ortodox greceasca, si a fost contruita la sfarsitul secolului 5, de John of Thebes. Manastirea a fost denumita Sf. George dupa cel mai faimos calugar adapostit aici – Gorgias of Coziba.

A fost distrusa de persani in 614, si a fost restaurata de abia in 1878 – 1901 de catre un calugar grec – Kalinikos. Oasele calugarilor ucisi de persani in 614 sunt inca pastrate in capela manastirii.

Manastirea este situata doar la 20 km de Ierusalim, pe drumul care duce spre Jericho/ Marea Moarta.

Am ales sa coboram catre manastire pe jos, erau cativa arabi cu magari care insistau, dar in jos ne descurcam, erau deja peste 40 de grade si era abrupt, si manastirea tare inepdarat parea. A durat vreo 30 de minute pana am ajuns. Cum am intrat pe poarta manastirii un calugar m-a intampinat si mi-a dat un fel de esarfa/fusta ca eu eram in pantaloni scurti, Adina avea la ea pantalonii lungi cumparati in Nazareth si acum si eu eram conform cerintelor.

Inauntru era un grup numeros de romani, cu un preot roman, se pare ca Manastira facea parte dintr-o ruta de pelerinaj. Am facut cateva fotografii ne-am racorit un pic, era si apa, apoi am luat-o inpre napoi pe drumul abrupt.

”Taxiul” adica arabul ca magar ne astepta deja, la coborare deja a insistat ca la urcare sa mergem cu el. Am negociat pretul, mai exact am injumatatit, si am urcat pe magar. A inceput o cearta care era sa ajunga pana la bataie cu restul ”taximetristilor” care nu acceptau ca asta al nostru sa plece, cand ei asteptau frumos la rand. Greu s-au potolit, au tinut dupa noi o perioada, dar pana la urma au renuntat. Pe la jumatatea drumului unde incepe sa fie foarte abrupt, Aedinei i se facu mila de magar, asa ca am continuat pe jos, arabul nostru (Ali sau Hassan) nu a protestat s-a vazut si cu banii si continua drumul pe magar, asa clienti sa tot aiba.

Urcatul a fost un chin, deja era in jurul pranzului, chiar trecut un pic si erau 43-44 de grade. Cum am ajuns sus ne-am racorit cu un fresh de portocale negociat si ala dar tot scump, in schimb simteam ca ne-a salvat viata.

Cum masina neagra am lasat la soare, nefiind umba prin zona, in masina erau vreo 60 de grade, am dat drumul la motor si am asteptat un pic cat sa ne putem aseza macar.

Am luat-o langa Jerusalim napoi catre Tel Aviv, unde hana ne astepta cu o supa delicioasa si un preparat interesant ca o placinta cu sos de rosii, delicios. Am stat jumat de ora la povesti si la o cafea dupa masa dupa care am luat-o inspre plaja. Nu va mai povestesc de ce ne place asa de mult plaja din Tel Aviv, ca am povestit in multe episoade, in orice caz e o plaja curata, colorata in toate sensurile, in Orientul Mijlociu doar aici gasesti pe aceasi plaja una langa alta fete in bikini si femei arabe in hijab. WiFi-ul merge perfect, deci ai tot ce-ti trebe, e aproape perfect. Ca da exista acel joc al lor matkot, care te scoate din sarite, cel putin pana te obisnuiesti cu sunetul de copacit.

Apa la inceput de Mai era perfecta undeva pe 24-25 de grade, asa ca am inotat mult, Adina chiar vreo 2-3 km-i.

Vremea era perfecta nu sarea inca de 30 de grade, iar in mare poti intra si 100-150 m fara sa-ti treaca de gat.

Am stat pe plaja pana pe la 6:30 cand incepea sa apuan soarele, pe la 7 ne-am plimbat deja pe faleza culoarea aurie de apus e superba asa ca am facut cateva cadre cu setarile speciale de apus a lui Sony Alpha 5000.

Seara am petrecut in familie, iar cand s-a inserat de tot am urcat pe acoperis si am facut cateva cadre misto iar pentru ziua urmatoare aveam in plan vizitarea orasului vechi Jaffa, dar despre asta in episodul urmator.