De ce sa NU iei Watch Dogs sau despre cel mai hype-uit joc al anului si o dizertatie lunga despre industria de atunci si acum


wallpaper_watch_dogs_06           Stiti ca nu-s un hater si in orice caz inainte de a da intr-un produs analizez atent daca oare n-am inteles eu gresit, daca nu mi-a scapat ceva stiind ca lucreaza sute de oameni la un asemenea produs, dar de data asta consider ca omul (Marcel) are dreptate si e un semnal destul de clar nu doar in cazul acestui joc ci catre toate industria de gaming ca nu e o directie corecta.

 

DE ce sa nu iei Watch Dogs sau despre cel mai hype-uit joc al anului si o dizertatie lunga despre industria de atunci si acum

Industria jocurilor se imparte intre companii cu interese de miliarde (da, MI-LI-AR-DE), consumatorii gura-casca si creduli sau nu, reviste de profil care stau la mila producatorilor cu review-uri platite, sisteme de distributie si producatorii independenti, sau de mica anvergura, aia care supravietuiesc si ei cum pot printre rechinii cei mari.

 

Nefiind analist de jocuri cu acte-n regula, statistician, specialist in finantele corporatiste si nici macar in-chief editor sau alt titlu cu pretentii care sa ma indrituiasca la opinii mai mult sau mai putin competente, va rog sa-mi scuzati opiniile foarte personale, ma bazez pe farama de bun-simt pe care (sper) c-o posed, pe datele sumare de care dispun si pe faptul ca am jucat (putin, ce-i drept) la viata mea…

 

O data cu cresterea numarului de sisteme vandute, cu interesul tot mai sporit pentru divertisment al consumatorilor si cu posibilitatea de a castiga bani din jocuri(si aici o sa incerc sa ma limitez la jocurile PC, Zoltan e specialist in console fata de mine si probabil ca stie mai multe despre Sony Playstation decat o sa aflu intr-o viata), modalitatea de realizare a jocurilor, bugetele alocate si realismul a inceput sa creasca din ce in ce mai mult, tehnologia crescand ca dificultate ca un bulgare de zapada la vale iarna. Pe de o parte consumatorii vroiau mai mult continut in jocuri, grafic realista, poveste cat mai buna, actiune sau realism, functie de preferinte, pe de alta parte producatorii trebuiau sa investeasca mai mult pentru realizarea unui joc si implicit vroiau sa castige. Mult. Si atunci a inceput si “uratirea” industriei si transformarea ei intr-o industrie care si-a pierdut sufletul si farmecul initial. Locul pasionatilor care creeaza acasa jocuri din amuzament pentru o mana de oameni, sau care scriu linii de cod intr-o firma ce ar putea fi considerata “de apartament” in zilele noastre a fost luat de bugete, target-uri de vanzari, marketing (ca pentru filme, politica sau Coca-Cola), advertising manageri si CEO, programatori ai jocului, creatori de sunet, de coloana sonora sau story writeri, art directori si, evident, cei mai detestati, contabilii. Am sa ma explic imediat, dar nu pot s-o fac fara sa aduc in discutie un factor ce avea sa schimbe jocurile si modul lor de perceptie: pirateria de care va mentionam, si pe care intentionat sau nu, am practicat-o CU TOTII la un moment dat, cel putin generatia nascuta in anii 80. Contabilii si bugetele au vazut in piraterie o amenintare imediata si grava, pentru ca lovea in vanzarile de jocuri, profit scazut chiar cu cateva procente era echivalentul unei amenintari cu moartea(Desi de cele mai multe ori, nejustificat). De aici a inceput “marea schisma”, al doilea lucru care duce (in umila mea parere) la declinul gamingului. E ca si cum in locul dragostei initiale si etapa “romantica” a plimbarilor sub clar de luna (productiile “vechi”) a inceput sa fie inlocuita cu mersul la, pardon, curve. De ce? Pentru ca producatorii au apelat la tot felul de artificii, din ce in ce mai draconice, pentru a-si asigura veniturile amenintate de piraterie, bugetele tot mai mari au dus la promovarea unor indivizi gen Bobby Kotick(un adevarat cancer al industriei IT, imi pare rau s-o spun), si la cautarea unor modalitati de a stoarce cat mai multi bani de la consumatori, care au ajuns un fel de vaci de muls. Nu pot sa nu remarc “contributia” Microsoft la distrugerea PC_ului pe platforma, copilul lor avortat numit Games for Windows Live, existenta DLC-urilor si impingerea in fata a consolelor sunt doar cateva din “merite”. Ce sunt DLC-urile? Divaghez, cu voia dvs: daca in perioada de aur a jocurilor (pana-n anii 2000, hai 2005), un joc bun costa (mai putin ca acum) un pret X, era urmat dupa ceva vreme de-o continuare, mai buna sau nu, cu un pret echivalent, sau un expansion pack consistent.

 

Existau chiar producatori care dadeau personaje, unitati sau harti gratis. Jocurile multiplayer sau single player te lasau chiar sa-ti editezi harti, sa-ti creezi noi personaje sau sa joci in reteaua locala cu un simplu cablu Ethernet sau serial, s-au creat adevarate capodopere in acea vreme, cum este Counter Strike 1.6 sau DOTA, copilul teribil al gamingului free de acum, si lumea era multumita ca un joc iti ofera o poveste rejucabila, de zeci sau chiar sute de ore, iar investitia, de multe ori consistenta, intr-o productie de gen iti asigura muuuulte ore de divertisment. Totul s-a schimbat in momentul in care Maria Sa banul a inceput sa fie tot mai putin suficient in viziunea insipida si incolora a celor care judecau succesul unui joc numai si numai dupa cantitatea vanduta(si asteptarile au crescut incredibil), valoarea artistica sau sentimentala a unui joc nu justifica investitii riscante, povestea trebuia sa fie accesibila unui numar cat mai mare de consumatori, au aparut campanii cu tinte specifice adolescenti/tineri, reclame la SuperBowl sau la ore de maxima audienta, estimari de profit si marje de risc, sangele si violenta trebuiau “taiate” daca era sa se adreseze unui target mai tanar, orice referire la sex, chiar si intr-o productie destinata celor peste 18 ani, nu dadea bine la publicul american samd. Si, evident: CUM sa il lasi pe un om sa se bucure de continut gratis la cumpararea unui joc… cand poti sa-i ceri MULTI bani pe el?! Microsoft si DLC-urile: Dupa aparitia consolelor, pe care Microsoft le-a promovat cu drag si spor, acesta s-a gandit ca pretul intial(si asa umflat nesimtit de mult pentru un joc pe consola) al jocurilor nu ofera destule posibilitati de castig, si cum Internetul a ajuns mainstream, era timpul pentru distributia digitala de pachete aditionale de continut: DLC(downloadable content). Evident – CONTRA COST. Ceilalti producatori de jocuri (pentru ca Microsoft si produce jocuri, in caz ca nu stiti) s-au prins de miscare… Si au adoptat si ei miscarea. Ca, Doamne, daca-i poti cere mai multi bani omului pentru o harta, o arma din joc sau bani in-game – de ce nu?! Prost e ala care da! Si daca as zice ca, na, Ok, cere-mi doi-trei dolari ca sa am nu-s ce arma-n joc, miau, aripi de inger sau ochi de lemn si picior de sticla unice,  s-a ajuns la situatia in care producatori de jocuri au ajuns sa scoata pe gura aberatii gen “pai mi se pare normal sa existe DLC-uri de 50.000 USD). Ba, nene, BA! Cinjdemii de coco pe-un JOC?! Ai luat-o pe ulei? NU. Nu a luat-o. Se zice ca prostia si Universul sunt infinite. De fapt, Universul nu prea.

Ei bine, cat timp oamenii dau bani(reali) pe tot felul de misiuni extra in joc, obiecte sau harti, de ce n-ar face niste bani frumosi de pe spatele gamerilor producatorii?! Dincolo de aspectul moral al chestiei(in loc sa-i dai omului, din respect ca ti-a cumparat jocul original, gratis toate pachetele aditionale), s-a ajuns incet-incet la niste povesti ce stau la limita isteriei: Warhammer Space Marine, joc pe care l-am luat doar pentru ca era la super reducere si pentru ca-s fan al universului Warhammer(si caruia i-am facut un review aici), costa de fapt(am aflat mai apoi) cu toate DLC_urile undeva pe la DOUA SUTE de dolari. Bani pe care eu nu i-as da pentru un joc numai ca sa am o sabie, pusca sau model de armura din joc din doua motive: pentru ca NU influenteaza povestea si jocul in sine, si cel mai important, pentru ca am pretentia ca un joc care costa deja bani bun ar trebui sa vina cu TOT continutul aditional, eventual un pachet de cativa dolari ca sa mai scoata producatorii niste banuti dupa aceea. Exista, Doamne Ajuta, oameni care NU fac miscari nesimtite de acest gen, cel putin cu unele jocuri, si trebuie sa-i mentionez: cei de la Projekt Red, care au realizat doua RPG-uri incredibile, alea caror review-uri sper sa le realizez (Witcher), Bethesda cu Wolfenstein: the New Order (cumparati-l!) si CCCP cu EVE Online.
Si am sarit peste divagatia mea lunga, ca sa ajung la trei dintre producatorii de jocuri pe care ii detest, care sunt motivul pentru care jocurile scad ca si durata dar cresc ca pret, pentru care incep sa refuz sa fac precomanda, pentru care nu mi-e rusine sa piratez pentru ca merita orice sut in fund:
Activision/Blizzard, cu lepra numita Call of Duty, aceeasi latura servita an de an reincalzita pe post de meniu de restaurant de lux si cu pret aberant de mare, fara suport pentru jocul in retea locala, fara pic de consideratie si respect fata de jucatori, cu World of Warcraft pe care cere o suma nesimtita pentru un joc MMO in 2014 si care firma m-a pacalit sa cumpar un expansion la Diablo 3 la pret intreg si dupa o luna jumate l-a redus la 50% EA Games, aleasa cea mai proasta comp[anie a anului de catre americani, pentru ca imi cer sa instalez un client de joc numit Origin numai ca sa nu fie ei identici cu Steam (care functioneaza ireprosabil si are comunitatea de partea lui), EA Games care e incapabila sa-mi ofere un cod valid pentru un joc cumparat legal si care a venit cu regula imbecila ca un joc poate fi instalat de cinci ori dupa care trebuie sa-l cumperi, care concureaza direct Call of Duty cu porcaria reincalzita numita Battlefield (care arata mai bine decat latura Call of Duty)…
Activision ca si EA Games NU ofera pentru shooterele lor “de top” suport pentru jocul pe retea locala (desi multa lume zice ca nu-i necesar, mi s-ar parea frumos sa fie acolo, pur si simplu pentru ca poate nu am Internet la dispozitie mereu), NU ofera suport pentru cei care vor sa-si creeze harti (platiti, ba, va facem noi trei harti la cinspe coco)  si evident cer peste 100 de euro pentru a putea avea experienta completa cu toate hartile, pentru o campanie care poate fi terminata de obicei in circa cinci ore…

Numarul trei in top, si la ora asta regret ca le-am acordatvreo urma de incredere: Ubisoft. Compania care, speram eu, s-a dat pe brazda cu Far Cry 3, care a renuntat sa ceara conexiune la Internet pentru jocuri single player, care a renuntat la cerinta de a avea CD-ul jocului in unitate mereu. Compania care mi-a adus sperante mari la inceputul anului cand au anuntat cu fast si cu un buget de zeci de milioane de Euro numai pe publicitate ca vor crea o noua franciza, numita Watch Dogs. WOW, m-am gandit eu: un Sleeping Dogs in care esti si hacker. GATA. Il vreau! Un action/shooter/hacking game care sa te lase sa colinzi zeci de ore prin oras! STAI! CUUUM?! Collector’s Edition cu sapca si cu masca pe fata?! Gata, il vreau. Am cautat trailere, am vazut ca arata Ok, si am crezut ca Ubisoft isi schimba naravul. De fapt, nu si l-a schimbat. Am cautat pe Internet opinii corecte si nepartinitoare.. si de fapt adevarul e altul. Si vi-l impartasesc:

 

 

.. si enumar motivele pentru care NU o sa cumpar acest joc, NU o sa-l piratez dar o sa indemn pe oricine sa NU si-l ia, peste maxim un an va fi la reducere si va costa maxim50 RON (desi nu-s sigur ca-i dau pe aia):

 

– jocul are nu mai putin de SAPTE variante, da, SAPTE. De fapt, noua daca numaram si editia pentru Amazon  pre-order si aia pentru Walmart. Dar stati… mai vine o stire bomba:

– niciuna din variante nu are TOT continutul DLC inclus. Ca sa-l ai, ar trebui sa-ti cumperi jocul de mai multe ori (PC si PS4). Ceva gen 200 si ceva de Euro. Pai ori suntem fani, ori nu mai suntem!

– desi e vorba de un joc nou, exista un Collector’s Edition. Collector’s la ce, oameni buni? Ce dracu’ colectionez? Necunoscut la gram?! Faceti Collector’s Edition la jocuri pe care le stim…

– grafica din trailer e superba. In joc… nu chiar ca-n trailer. E teapa, domnilor… Dupa buba purulenta si voma artistica numita Aliens: Colonial Marines (si jur ca i-as rupe o mana celui care a dat pe piata mizeria aia cu buna stiinta, in halul in care era), am devenit brusc circumspect si cinic la pretentiile gen “vai, grafica de pici pe spate, uite traileru’ din joc”. NU, ba, nu: da-mi un DEMO la joc. Da-mi filmari cum arata-n joc de fapt (desi si aici am muscat-o cu Colonial Marines, efectiv au avut tupeul de borfas sa MINTA in toate trailerele si aparitiile TV). Zice-se ca nu-i chiar ca-n trailer. Iarna nu-i ca vara.

– jocul ruleaza, din ce am vazut pe IGN, Youtube si commenturile jucatorilor, INFECT pe sisteme cu placi video de 800-1000 de Euro… desi cere SASE giga de RAM si procesor Quad Core. Really?!

– Ubisoft baga pe gat o mizerie de platforma de gaming numita “Uplay”. Fara instalarea Uplay nu poti juca Watch Dogs.

– Ubisoft NU permit niciun fel de review independent pe piata inainte de aparitia oficiala a jocului, probabil ca sa nu  se razgandeasca prea multi oameni… numai hotararea asta si era clar c-o sa puta.

– Sleeping Dogs (un excelent action) costa mai putin de vreo zece ori la momentul asta si arata mai bine pe maxim, din tot ce-am cautat pe Internet. I-am facut si un review. Si merita jucat.

– multiplayer-ul din joc inseamna ca-n timp ce joci single player, altii intra-n jocul tau. Nu mi se pare DELOC ceva revolutionar sa intre-n joc alti oameni, poate am chef de experienta single player… dar pentru asta trebuie sa optezi din joc ca nu vrei ingerinte exterioare. Deci inca o bila-n minus.

– Watch Dogs e un Assassin’s Creed cu smartphone si arma… Deci NU.

 

 

Cu scuzele de rigoare daca sunt dezlanat in exprimare, imi exprim sincer admiratia si respectul pentru orice site de gaming care va da cu acest joc de pamant(asa cum merita) in loc sa exprime opinii platite (cum se intampla de cele mai multe ori), si la fel tot respectul pentru oamenii care au ales sa NU dea bani lacomiei si indolentei si NU se lasa influentati de marketing.

 

27 Mai 2014, Timisoara – Marcel Neidoni
Photo: gamewallpapers.com

3 responses to “De ce sa NU iei Watch Dogs sau despre cel mai hype-uit joc al anului si o dizertatie lunga despre industria de atunci si acum

  1. Bun review. Argumentele chiar mi s-au parut pertinente iar informatiile concise si de ajutor.Keep up the good work. Multam.

  2. Pe mine, sincer, nu m-a inspirat foarte tare acest joc. Eu chiar nu inteleg de ce atata valva. Pe cuvant, ma simt ca si cum am ratat cateva episoade din serial. Hype-ul asta mi se pare ca a rasarit din hype nu din trailere sau din gameplay sau story (care?!) sau noutate. Sicer acum ca ma gandesc, poate a vrut sa fie un Papers Please cu grafica moderna. Iar jocul daca are nevoie de 3 gb vram si octocore ca sa mearga bine, atunci e prost optimizat, nu next-gen. Si are pretentia sa mearga pe noile console? :))))) aici poate next gen, next gen consoles.

  3. Ba Frate astia care spun despre WD ca este naspa si altele !! Doar va e ciuda ca nu va merge WD pe PC vostru Praf eu il am pe xbox 360 si inainte sa il am asa ziceam si eu ca e naspa ca nustiu ce dar dupa ce L-am cumparat nu am mai zis asta e chia mai misto ca GTA 5 toti au spus asta WD este un joc nou diferit de toate DA este aproape ca AC dar jocul se desfasoara in Chicago nu ca in gta 4 in LC ca in gta 3 si in LS ca gta 5 , gta 5 = gta san andreas(diferente gta 5 gta sa: -grafica – Mapa, -personajale , – masinile , -animatiile ) Deci WD e de 5000000000000000000000000 x ca gta 5

Leave a Reply to Shodoman Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.