In episodul anterior,  cu o seara inainte  ne pregateam pentru reintalnirea cu orasul sfant, cu Jerusalem-ul, dar pana a sosit Ronen sa ne ia cu masina (de altfel sunt legaturi de autobuze foarte bune si drumul nu e mai mult de o ora jumate nici daca e trafic intens) ne-am vazut de treaba, mai exact de jogging-ul de dimineta.

Dimineata pe la 7 promenada deja era plina cu biciclisti (frumos pe pistele lor) si cu alergatori de toate varstele. Soarele la 8 e puternic deja, astfel incat ar fi bine sa te incadrezi in intervalul 6-8 cu activitatile sportive.

Cred ca si asta tine de civilizatie si bunastare sa vezi cum orasul incepe ziua cu miscare. Promenada lunga de vreo 6 km e ideala pentru asta. Dupa 2 ture de promenada te simti perfect pentru a incepe ziua in forta. Ne-am intors la Hana, am luat micul dejun, de data asta paine integrala cu avocado, pe care il poti intinde pe paine ca untul, si un pahar mare de fresh de portocale.

A sosit si Ronen si am luat-o inspre Jerusalem. La intrare si iesire in Tel Aviv sunt 5 benzi (pe directie), dar chiar si asa in orele de varf e aglomerat, acum la iesire n-a fost, asa ca am ajuns repede.

Cum am zis si in primul episod, acest sejur nu are ca obiectiv principal vreun pelerinaj religios, asa ca de data asta pentru Jerusalem nu am alocat foarte mult timp, nu pentru ca n-ar merita, dar l-am vizitat in detaliu data trecuta cand am luat-o la pas si nu doar Cetatea Veche ci tot orasul. Orasul propriu zis are in jur de 800.000 de locuitori, cu suburbii si zona metropolitana depasind chiar 2 milioane. Indiferent de unde intrati in Ierusalim, pasiti pe urmele pelerinilor care fac acest drum de mii de ani. Capitala din varf de munte a Regelui David este un loc sfant pentru cele trei religii monoteiste ale lumii.

Nicunde altundeva in Israel contrastele nu sunt atat de evidente ca in Ierusalim.

Inainte sa ajungem la Zidul de Vest am vizitat Yad Vashem-ul, sumbrul Memorial al Holocaustului care se intinde pe 180.000 m2. Nu intru in detaliu, puteti citi despre el destul, atat doar ca e un loc unde trebuie sa treci indiferent daca ai sau nu rude care au suferit in timpul Holocaustului sau nu. E o vizita care te marcheaza sigur. Am vazut ca sunt dusi si soldatii lor in grupuri, sa cunoasca, sa stie pentru ce lupta, ce nu e voie sa se mai intample vreodata.

Inauntru nu-i voie sa fotografiezi, eu am facut cateva cadre pe ascuns lucru de care nu sunt foarte mandru, va recomand sa nu faceti ca mine.

In  camere poti urmari soarta evreilor din diferite tari, incepand cu perioada de dinaintea razboiului, si continuand cu perioada din razboi.

Oricat de tare ai fi si crezi tu ca esti indiferent, nu are cum sa nu te impresioneze ce vei vedea, prezentat de a lungul camerelor, de multe ori povestit de supravietuitori si toate exemplificate cu fotografii, obiecte personale, documente.

E realizat cu foarte multa minutiozitate, sunt reproduse inclusiv gari de tren, vagoane in care au fost transportati oameni, in conditii cum nici animalele nu merita…

La sfarsit la iesire te intampina o panorama frumoasa cu dealurile Jerusalem-ului, iesi pe un platou unde sunt copaci tineri, fiecare avand sub el numele unei familii care a disparut.

Noi acum am fost cu masina, dar Ierusalimul este un vis si pentru cei carora le place sa mearga pe jos. Zidurile orasului vechi, tramvaiul modern si mall-urile Orasului Nou sunt intr-un contrast izbitor.

Dupa Yad Vashem am luat-o inspre Orasul Vechi, mai exact catre Zidul de Vest, unde am ajuns prin poarta Dung (Dung Gate) bine pazita, de altfel in Jerusalem mai mult ca oriunde in Israel e prezenta militara puternica si controale dese, la fel si in apropierea Zidului de Vest. Aici se roaga separat barbatii si femeile, ar fi bine sa porti un kipa daca esti barbat, poti imprumuta una de acolo, iar daca esti femeie ar fi bine sa nu fii in fusta scurta sau pantaloni scurti, daca totusi asa s-a nimerit, primesti acolo un fel de fusta care sa-ti acopere picioarele.

Am depus si noi ”in zid” dorintele noastre, in speranta ca se vor indeplini la fel cum s-a intamplat si cu cele depuse cu ocazia vizitei anterioare.

Am parasit Orasul Vechi, am mai admirat inca odata zidurile impresionante al Cetatii si am pornit inapoi catre Tel Aviv.

Anul acesta (2014) am hoinarit mai mult prin Orasul Vechi, povestea aici.

La iesirea din Ierusalim am admirat sediile noi si impozante a multor multinationale din domeniul IT&C, Intel, Microsoft, NDS si altele. La intrare in Tel Aviv chiar si pe 5 benzi era destul de aglomerat asa ca ne-a luat ceva timp pana am ajuns la Hana si am recuperat-o pe mama lui Ronen pe Judith si am pornit toti 4 catre Petah Tikva care e lipit de Tel Aviv, practic e o suburbie, cu 210.000 locuitori. Desi e o suburbie la 10 km de Tel Aviv, datorita traficului, am facut aproape 3 ore pana acolo.Aici Ronen stia un restaurant bun ”Paprika” unde am mancat bine specialitati din bucataria israeliana.

Am optat pentru mancarea din imagine, din pacate n-am notat denumirea e o combinatie de carne de vita cu oaie foarte fain condimentat alaturi de cartofi de 2 feluri cele obisnuiti si cei dulci (Batata – foarte gustosi).

Dupa mancare ne-am intors in Tel Aviv unde am mai hoinarit un pic am admirat cladirile impresionante, multitudinea de cafenele si terase care seara dupa 9 sunt pline ochi de tineri si nu doar. Da la ei si oamenii de varsta a treia traiesc o viata activa, sunt pe terase sau la jogging pe faleza, folosesc smartphone-uri cu touch de ultima generatie.

A treia zi ne-am programat Caesarea si Haifa (in urmatorul episod), asa ca pe la miezul noptii ne-am intors din oras pentru odihna.

Aici gasiti toate imaginile din aceasta zi. (click pe poza)

O saptamana in Israel – Jerusalem May 11, 2013

si cateva aici in galerie

Sursa: Wikipedia, Ghid Israel.