O saptamana in Israel – Caesarea, Haifa

A treia zi aveam un program incarcat, inainte cu o seara am planuit vizitarea Haifei, dar in drum spre Haifa (cam la mijloc intre Tel Aviv si Haifa) am dorit sa vizitam si spectaculoasele situri arheologice de la Caesarea.

Am optat de data asta pentru tren, am luat bilete pana la Caesarea si de acolo la Haifa, si din Haifa inapoi in Tel Aviv. Biletele erau pe ruta fara sa fim constransi de ore, nu erau chiar ieftine, cam dublu fata de autobuz (cu o mica reducere pentru ca le-am luat toate impreuna), dar si trenul e tren. Deja gara iti prevesteste ca aici nu e ca acasa, informatii clare, monitoare cu touch, personal amabil si vorbitor perfect de engleza (ca de altfel peste tot in Israel chiar si soferul de autobuz din cele mai mici localitati te ajuta in engleza), trenuri curate, orar respectat la secunda, WiFi rapid. Am ajuns foarte repede in gara de tren Caesarea, si ne-am dat seama ca n-a fost cea mai inspirata alegere, am ajuns de fapt in zona industriala a orasului, mai exact in Caesarea Business Park, care gazduieste peste 170 de firme care au ca angajati aproximativ 5500 de persoane, mai mult decat numarul locuitorilor acestui orasel. Ne-am incapatanat sa nu luam un taxi, si chiar autobuz, am zis ca doar suntem tineri, avem picioare, inca era dimineata, temperatura era inca un pic sub 30, asa ca am pornit, am facut cativa km-ii, macar in directie buna, ca am pornit GPS-ul din telefon, dar dupa vreo 4 km, ne-am decis sa luam un autobuz. Acest prim autobuz ne-a dus in zona rezidentiala, de aici mai era de mers catre situri, dar am ales din nou pe jos.

E clar Caesarea e gandit sa-l vizitezi cu masina sau in grupuri cu autobuzul. La un moment dat am ajuns la o bifurcatie, un sens giratoriu si puteam sa alegem daca mergem inspre Apeductele romane sau inspre Marina si teatrul roman.

Am ales a doua varianta, si am mai mers vre 3-4 km-ii,pe langa plantatii de banane. Orasul are o populatie de aproximativ 5000 de locuitori si este singura localitate din Israel care este condusa de o organizatie privata numita Corporatia de Dezvoltare Caesarea. Caesarea a fost fondat pe ruinele orasului Stratonospyrgos. In 90 BC orasul a fost cucerit de regele evreu Alexander Janneus si a ramas sub conducere evreiasca pentru doua generatii, pana a fost cucerit de romani in 63 BC. Orasul a cunoscut schimbari majore sub regele Herod cel Mare, care a redenumit orasul in Caesarea in cinstea imparatului roman Caesar Augustus. In 22 BC Herod a inceput constructia portului si a construit depozite, piete, drumuri late, bai, temple dedicate Romei si lui Augustus, precum si cladiri publice impozante. La fiecare 5 ani aveau loc festivitati sportive, lupte de gladiatori si spectacole de teatru in noul teatru de pe malul Mediteranei.

Orasul s-a dezvoltat simtitor si in perioada bizantina. Apoi in 1215 regele Louis IX a fortificat orasul. El a ordonat constructia unor ziduri inalte din care o parte se mentin si astazi si a unui sant adanc. Desi zidurile erau puternice orasul nu a rezistat atacului sultanului Baybars. Orasul a ramas in ruine pana in secolul 19 cand un grup de imigranti musulmani din Bosnia au fondat satul Qisarya. Multi dintre locuitori plecasera pana in 1948 cand calea ferata a ajuns in zona distrugand modul lor de viata. O alta parte a populatiei a plecat de frica atacurilor din timpul razboiului israelo-arab din 1948. Orasul modern a luat nastere dupa intelegerea dintre statul Israel si familia Rothschild. Astfel a luat nastere si fundatia Caesarea Edmond Benjamin de Rothschild al carui scop este sa formeze o comunitate care sa combine calitatea vietii cu protejarea mediului si sa dezvolte industria si turismul. Caesarea este mai mult o zona rezidentiala cu majoritatea locuitorilor facand naveta la Tel Aviv sau Haifa. Si sunt cei aproximativ 5000 de angajati ai Caesarea Business Park, zona industriala unde ne-a lasat trenul.

Am admirat portul, si apoi am ajuns in zona de Arene, unde se desfasurau faimoasele curse de cai, si lupte de gladiatori in timpul lui Herod I. Tot in aceasta perioada s-au construit si faimoasele bai publice, a caror ruine s-au pastrat bine pana-n prezent. Iti dai seama ce nivel de civilizatie aveau pe atunci, aveau camere de masaj, foloseau diferite uleiuri de masaj, si multe altele. Nu va pot povesti aici toata istoria acestui loc, destul de documentat o gasiti aici.

Teatrul e impresionant, da dovada de pricepere si inginerie avansata, din cate am vazut se foloseste pe post de teatru de vara si acum. Am vazut ca sunt adusi copii in grupuri sa invete istorie direct la fata locului.

Am hoinarit mult printre situri, am iesit cu vreo 3 km-i mai incolo decat unde am intrat, aproape de un kibbutz, unde era si o mica taverna unde localnicii faceau un falafel de exceptie. Cum era deja usor trecut de pranz am servit un falafel in paine atat de bun, de autentic. Nu sunt multe mancaruri fara carne care-mi plac, dar falalfelul israelian e unul dintre ele. O reteta destul de apropiata de original gasiti aici. Adina a primit si o limonada din partea casei, eu pe bani.

Am pornit napoi catre oras, deja era o caldura greu de suportat, am ajuns la o statie de autobuz in zona rezidentiala unde aveam speranta sa luam autobuzul napoi catre gara, au sosit toate numerle afisate la intervalele trecute pe lista, mai putin al nostru, dupa o ora de asteptat ne-am plictisit am iesit pe autostrada si am facut autostopul catre Haifa. In doar cateva minute ne-a si luat un tanar de vrreo 23-25 de ani, cu masina misto, a condus usor agresiv pe autostrada rar sub 150 si mai si chatuia pe 2 smartphone-uri, dar am ajuns cu bine in Haifa, ne-a dus exact unde doream sa ajungem la portile Bahá’í gardens si desigur n-a luat nici un ban.

Haifa e al treila oras din Israel cu aproximativ 280.000 de locuitori, si cu suburbiile ajunge pana la 550-600.000 de locuitori. Orasul port se intinde pe istoricul Munte Carmel, e cel mai important port si e un important centru industrial. Cum se zice in Israel: Jerusalimul se roaga, Tel Aviv-ul se distreaza si Haifa munceste. Orasul e spectaculos si numai prin asezare, e pe deal, cu multe stradute in panta asemanand mult cu San Fransisco. E renumit pentru gradinile Bahá’í, pentru port, pentru plaja, cartierul german, si Muntele Carmel. De stiut ca Gradinile Bahá’í pot fi vizitate pe tot parcursul anului, doar odata la 5 ani timp de o saptamana sunt inchise, atunci avand loc consfaturiea Bahá’í. Aceasta saptamana e la sfarsitul lui Aprilie, inceputul lui Mai. Exact cand am fost noi in Israel. Asta nu stiam, si nu doar noi, inca mult altii, voi veti sti, deci n-aveti nici o scuza. Nu ne-am dezamagit tare, am vazut mult din afara, am urcat sus si de acolo am vazut o buna parte, si oricum era de vazut mult prin oras. Gradina e spectaculoasa si asa cat am vazut din ea, am vazut multe gradine frumoase prin Europa, dar nu prea se compara cu Bahá’í. La anul vom reveni sa-l vizitam si inauntru. Dupa ce am urcat sus de unde incep gradinile, am admirat panorama, portul, si o buna parte din oras am luat la picior orasul, pe stradute, in sus, in jos, cine stie cati km-i. Am admirat vilele frumoase cu gradine aranjate si cu priveliste regala catre mare. Am coborat pana la plaja, desigur pe faleza plin de oameni care faceau miscare, cine cu bicicleta cine jogging. Ne-am odihnit picioarele la plaja, apoi am pornit inspre down town. De data asta cu autobuzul.

Am ajuns chiar in cartierul german, de unde se vedeau perfect Gradinile Bahá’í, unde intentionam sa fac cateva cadre si dupa lasarea serii. Langa un mall mare am dat de Restaurantul Isabella, cu specific italiano-israelian. Imbina bucataria italiana cu cea evreiasca, noi desigur am mers pe meniul cu specific local, ca daca doream sa mancam paste si pizza alegeam Italia. Restaurantul e de nota 10. Servire ireprosabila, meniuri bogate si portii mari. Deja aperitivul (primit din partea casei) era satios, iar felul principal, unde am mers pe o specialitate de oaie si una de vita, a fost delicios. Cand ajungeti in Haifa va recomand acest local, nu e tocami ieftin, sigur puteti scapa mai ieftin la una din fast-foodurile dim mall-ul de langa, dar merita fiecare banut aceasta experienta culinara. Dupa ce am terminat cu masa, am mai urcat cateva poze pe WiFi-ul excelent (de altfel in tot Israelul gasiti WiFi bun, in localuri, pe plaja, in mijloacele de transport, cam peste tot), si am vizitat scurt mall-ul de langa restaurant.

Intre timp se lasa seara si am putut face si cateva pzoe nocturne cu Gradinile Bahá’í frumos iluminate. Aici nu strica un trepied, dar nici nu ma vedeam carand in spate asa ca am facut ce am putut ”din mana”. De aici am luat incet inspre gara de tren si napoi catre Tel Aviv. Este tren din 30 in 30 de minute, si pana noaptea tarziu chiar. Am ajuns repede in Tel Aviv, de la gara de tren am luat autobuzul catre gazda noastra, verisoara mea Hana unde am si ajuns inainte de 11 noaptea. Am mai iesit in oras, ca Tel Aviv-ul e orasul care nu doarme, intradevar pe la 10-11 se umpla toate terasele, barurile si cafenelele cu tineri si nu numai, si rar se termina distractia inainte de 1-2 noaptea. Numai ei stiu cum merg a doua zi la lucru. Noi n-am lungit-o mult ca a doua zi ne astepta Marea Galileii (Tiberia, Kineret, Jordanul) dar despre asta in episodul urmator. Aici gasiti toate pozele aferente acestui episod (click pe poza)