Inca mai am prieteni care ma intreaba daca 3-4 zile nu sunt prea multe pentru Budapesta? Sa nu imparta zilele cu Viena? Ei bine nu exista prea mult din Budapesta, poate daca ai o saptamana atunci poti sacrifica o zi pentru Viena. Nu ma intelegeti  gresit e foarte frumoasa si Viena, arhitectura frumoasa, aer nobil, curatenie, dar fata de Budapesta e plictisitor, steril, cel putin pentru mine. V-am povestit aici pe larg de ce pentru mine Budapesta e una din destinatiile preferate si nu doar din Europa, nu as reveni. Daca ai bifat ”Bastionul Pescarilor, Cetatea Buda (cu muzee cu tot), Parlamentul, plimbarea pe faimosul Váci street, plimbarea cu vaporasul pe Dunare, vizitarea Insulei Margit, Gradina Zoologica, Népliget cu Castelul Hunazilor, podurile superbe, Piata Centrala (Vásárcsarnok), nenumaratele muzee, ai servit un desert delicios in cea mai frumoasa cafenea din lume, New York Cafe, ai gustat una din creatiile de la Patiseria Gerbaud  si te-ai balacit macar in 2-3 din baile termale renumite ale Budapestei, altfel zis esti deja in a 4-a sau 5-a zi de Budapesta, sau ca noi nu mai esti la prima vizita si multe din aceste obiective ai bifat de mult ar fi cazul sa descoperi terasele si locurile superbe si pline de farmec din Cartierul Evreiesc, Curtea Gojdu, sa te rateacesti pe stradutele boeme din zona Synagogii (cea mai mare din Europa), Str, Kazinczy, Szimpla Kert, sa incerci pe langa restaurante si streetfood-ul genial de la Ricsi.

        Cand am luat decizia ca minivacanta de Rusalii o vom petrece in frumoasa capitala a Ungariei, eu m-am pregatit cu lista de locatii despre care stiam ca ofera experiente culinare autentice. Unele le-am testat deja la vizitele anterioare, despre altele am citit sau am primit recomandari de la oameni care stiu ce inseamna arta culinara. Am uitat in schimb din vedere ca Rusaliile de anul asta au picat exact pe aceasi data si in tara vecina, astfel ca multe din restaurantele renumite si trecute pe lista de ”must try” erau inchise cel putin in primele 2 zile de vacanta, astfel ca am fost nevoiti sa improvizam, dar nu ne pare rau, am nimenrit in localuri excelente, si am descoperit terase despre care nici nu stiam 🙂 Astfel unul dintre pranzuri l-am servit la un restaurant micut de pe colt de strada, oarecum pe trotuar.

Restaurantul Magdalena Merlo de pe Str. Király utca 59/b l-am zarit de pe bulevardul Erzsébet körút.

Sofia a servit o supa crema de rosii excelenta, eu desigur o supa gulyás autentica satioasa cu multe galuste, legume si in primul rand vita, usor iute (am mai iutit eu ulterior sa fie exact pe gustul meu) si la felul doi am mers pe traditionalul ficati de gasca cu pere caramelizate si cartofi piure, delicios, putini se pricep mai bine la ficatul de gasca decat ungurii. E o combinatie usor dulceaga la care s-a potrivit la fix un Tokaji Szomorodni, de data asta de la o crama mai mica. Vinul acesta dulce a fost pe placul Sofiei si recunosc si mie imi place, daca e sa fie dulce atunci ”Szomorodni”, e un dulce placut, aromat, baubil. Cele de 3-6 Puttonyos sunt deja prea dulci pentru gustul meu, doar eventual in loc de desert 🙂 Am prins cele mai fierbinte zile din vara asta de pana acum, astfel ca plimbarea dupa masa de pranz a fost pana la camera de hotel, urmand sa iesim mai spre seara la plimbare.

Prima plimbare seara a fost catre un restaurant recomandat de un prieten bun, cunoscator atat al orasului cat si a gastronomiei, cum era si ziua Sofiei am zis sa mergem pe sigur. Ajunsi la restaurantul ”Apacuka” am ales o masa pe terasa si inainte de orice am comandat un ”Tokaji Szomorodni” de data acesta de la o crama cunoscuta si renumita Oremus. Abia am apucat sa ne uitam prin meniu, si o ploaie de vaara ne-a gonit inauntru. Apacuka e una din localurile din Budapesta care lejer poate aspira la urmatoarea locatie cu stea Michelin (da in Budapesta sunt deja 5 restaurante cu astfel de distinctie).

La aperitiv am ales pate de ficat de rata facut in casa, ce a fost un deliciu, pur si simplu iti venea sa lingi recipientul atat de gustos a fost, desigur cu paine de casa facut loco, inca caldut. Chiar a fost una din cele mai delcioase aperitive servite vreodata, am mai merge pe acolo si doar sa servim  vreo 2 portii din asta :))

La supa am ales ”Iconic’palóc style’ goulash with jowl and dill” (Apacuka ikonikus palócgulyás palac pofahússal) chiar nu stiu sa va traduc, dar va zic ca e senzational, o combinatie de gusturi greu de descris, usor afumat, chiar n-am mai gustat nimic asemanator.

La felul principal am mers pe ceva clasic care atat in Praga cat si in Budapesta e specialitate, pulpa de rata confiata cu varza caramelizata si galuste de cartofi, iar la final faimoasele galusti de branza cu smantana, varianta de haute cusine.

Cu ”burta plina” cu bunatati alese chiar era momentul pentru o plimbare pe faimoasa Váci utca si apoi pe malul Dunarii, acum pe partea de Pesta.

Nu poti admira suficient orasul care arata ca o bijuterie seara asa ca ne-am plimbat cat ne-au tinut picioarele.

Cum micul dejun e cea mai importanta masa pana la masa de pranz si in Budapesta chiar ai multe optiuni de a servi un mic dejun delicios,  nu mi-am facut griji ca n-am gasi un loc bun asa ca dimineata am pornit inspre Cartierul Evreiesc ratacindu-ne pe stradutele din jurul Synagogii pana am ajuns la o terasa unde ne placea ce se servea la micul dejun.

Cand ma uitam cum se numeste terasa am realizat ca am ajuns la faimosul Stika, localul unde mi-au recomandat mai multi prieteni ca trebuie servit micul dejun 🙂

Au avut dreptate, portia tortilla cu vita a fost atat de ”sanatoasa” ca era suficienta pentru 2 persoane chiar si la pranz, fara exagerare, la fel si ochiurile cu bacon au fost delicioase. Limonada la fel imensa si gustoasa, singurul neajuns era ca nu aveau cafe frappé doar cafea cu bucati de gheata. In rest de nota 10+ Daca doriti un mic dejun care sa va tina de foame pana dupamasa, da  Stika e  locatia 🙂

Acum eram preagtiti de plimbare, am luat-o pe jos inspre Buda.

Am ales sa trecem inspre Buda pe Podul cu Lanturi (Lánchíd), una din cele mai frumoase poduri ale Budapestei

Urcand inspre cetate prin Várkert Bazár, am avut parte de o priveliste superba si de o portiune cu scara rulanta, ceea a ce a fost binevenita 🙂

Sus in Cetate am dat de o festivitate cu prilejul Rusaliilor cu dansuri populare si cu multe tarabe cu produse artizanale, hainute si altele si desigur si cu mancare, nu lipsea celebrul lángos, berile atizanale si faimosul ”kürtöskalács.

Daca esti pentru prima oara poti lejer sa petreci jumat de zi doar in Cetate, ai de vizitat Muzeul de Arta de plimbat pin Bastionul Pescarilor, de ratacit pe stradutele pitoresti din Buda.

Noi ne-am oprit pentru un desert, de data asta tot ceva autentic, Galuste Somlói  si un ice caffe cu inghetata.

Dupa acest refresh am admirat din nou frumoasa  si impozanta cladire al bisericii Mátyás, am ”bifat” Bastionul Pescarilor si am luat-o inspre jos pe stradutele inguste admirand casele bogatasilor din Buda.

Ajunsi jos am ales de data asta tramvaiul 4-6 care ne-a dus frumos pana ala hotel.

Nu va zgarciti cu abonamentul pe mijloacele de transport, oricat de viteji ati fi la un moment dat tot veti obosi si biletele luate asa la bucata vor despasi lejer suma ce ati de pe abonaemntul de zi sau de 3 zile. Noi am luat abonamente de 3 zile si nu ne-a parut rau, transportul in comun in Budapesta e bijuterie si functioneaza foarte bine, ai pentru orice punct al orasului chiar mai multe optiuni in mijloace de transport cu adevarat europene, cu aer conditionat, cu orar respectat la minut, ar fi si pacat sa te incurci cu masina prin oras.

Pentru seara am avut doua locatii de bifat, am dorit sa luam cina la Mazel Tov, gradina de vara in stil Tel Avivian, care mi-a placut mult si data trecuta, unde intr-o astmosfera tipic israeliana poti servi preparate din bucataria ”fusion” israeliana

La aperitiv am servit pita cu hummus, falafel si salata israeliana, iar la felul principal miel pe pat de vinete la gratar cu tahini servit cu salata tabbouleh si matbucha.

A fost delicios, iar in loc de desert am mers pe un vin dulce, un Tokaji Asszú de 6 puttony, deja mult prea dulce pentru gustul meu, dar ca desert lichid merge 🙂

Atmosfera a fost intretinuta de o formatie cu muzica live, astfel incat nici nu stim cum au zburat doua ore.

Prin plimbarile de dimineata pe straduta boema Kazinczy am intrat noi intr-un gang unde am gasit un ruin pub foarte intersant si cu totul diferit fata de ce am vazut pana acum Szimpla Kert, unde anticipam noi ca seara va fi atmosfera in ciuda faptului ca era o zi de luni si da nu ne-am inselat, era plin de tineret, cred ca 80% straini, eu cel putin n-am auzit pe nimeni in afara de chelneri si barmanite vorbind maghiara.

Noi fiind obositi dupa atat plimbat pe jos, nu am rezistat prea mult, pe la miez de noapte am luat-o pe jos inspre hotel. Da, Budapesta e sigura atat ziua cat si noaptea, te poti plimba linistit pe strada la orice ora fara frica unui jaf sau a unui atatc terorist. E unul din motive pentru care tot mai multi turisti aleg Ungaria (16 milione de turisiti in 2016) si preponderent  Budapesta, chiar am vazut foarte multi turisti straini.

Dimnineata urmatoare am servit micul dejun in piata mare agroalimentara (Vásárcsarnok), a fost alegere grea la propriu am ezitat intre un sandwich cu carnati picanti si un pörkölt cu galuste , a invins pörkölt-ul, nu e exact acel gen de light-breakfast ce se serveste la hoteluri sub denumirea de ”Continental breakast” :))  Ne-am mai cocotat pe unul din dealurile din Buda, de unde am avut panorama frumoasa catre Podul Libertatii si cum dupa atata miscare vine si pofta, ne-am trezit la Ricsi, sa verificam daca the World Best Sandwich e la fel de bun si anul asta 🙂

 

Ne-a placut si sandwich-ul si ”Amintirile din Marrakesh” si salata tabbouleh.

Am incheiat cu un desert delicios ”Baratfüle” a carei retete Ricsi a invatat-o de la bunica.

In apropiere, pe Kazinczy utca am gasit si inghetata delicioasa spre bucuria Sofiei 🙂

Acum chiar toata lumea era fericit.

Plambandu-ne am remarcat ca sunt tot mai multe wine-baruri in Budapesta, unde seara tinerii si nu doar savureaza cate un vin bun intr-un mediu relaxant.

Tot pe straduta asta, chiar langa inghetata am dat si de curte/terasa interioara in stil Provence unde am decis ca vom servi ceva seara. N puteam sa nu-i arat Sofiei si Curtea Gojdu, unde seara e mereu animat, si unde sunt zeci de terase pentru toate gusturile.

Am dorit sa servim doar un rose bun, avand rezervare la terasa aminitita mai sus, dar vazand bunatatile servite pe la Spiler, n-am rezistat sa nu comandam si ceva langa rose, am mers pe niste creveti deliciosi in sos usor picant cu usturoi, trebuie sa recunosc au fost printe cele mai gustosi creveti mancati vreodata, desi am mancat destule prin porturi.

Am avut si aici muzica live, ssa ca timpul a zburat placut, ne-am trezit ca trebuie sa ne mutam la terasa unde aveam rezervare, si unde urma sa servim cina, ca de mult n-am mai mancat :))

Vintage Garden era doar la cativa pasi de Curtea Gojdu, pe Dob utca 21, dar practic cu intrare de pe deja faimosul Kazinczy street (daca nu era faimos pana acum l-am facut-o noi la cate am descoperit pe aici in doar cativa m2)

E genul ala de terasa, de unde nu-ti vine sa mai pleci. La fel am mers pe un Tokaji Szomorodni, tot de la Oremus, la care mergea doar ceva dulceag, asa ca am ales o salata cu piept de rata caramelizata cu branza nobila cu mucegai albastru.

Delicatese, servire ireprosabila, preturi decente, a fost o incheiere perfecta a unei excursii scurte culinare in frumoasa Budapesta.

Vom reveni cu drag oricand vom avea ocazia si va recomandam si voua, e aproape, e prietenos e accesibil si nu in ultimul rand sigur! In galeria de sub articol mai gasiti cateva fotografii si in afara celor cu mancare :))