Prin ”Tara ovazului” inainte de Saptamana Haferland

Satele din Tara Ovazului, sau Haferland se pregatesc de a treia editie a Saptamanii Haferland, editie la care sunt asteptati peste 1.500 de vizitatori. Cu 3 saptamani inainte de eveniment am fost invitat in zona alaturi de un mic grup de jurnalisti. Satul Crit, Deutsch Kreuz, Szászkeresztúr aflat la marginea judetului Brasov, aproape de granita cu judetul Mures o cunosteam deja de anul trecut cand am participat la Ziua Satului Crit, in cadrul evenimentului Saptamana Haferland, acum urma sa cunoastem si alte parti din Haferland.

Drumul din pacate include DN1, cu tot ceea ce insemana el in weekend, in schimb cand ajungi in Crit la Casa Kraus uiti si de asta.

Noi am fost intampinati, chiar inainte de gazde de o familie de berze care ne studiau de sus, parca dand acceptul ca da parem OK, putem veni 🙂

Din partea Fundatiei Michael Schmidt am fost intampinati de Olivia Stapley si Wolfgang Koeber care ne-au fost gazde in aceste aproape 2 zile alaturi de Dietmar Depner, si ca niste gazde bune ne-au invitat la masa, la o masa saseasca. Am gustat bunatati locale, smantana adevarata de casa (1 kg de smantana se obtine din 30 de l de lapte) pe paine de casa, o supa de pui, (care semana mult cu ce m-am obisnuit eu prin Bihor), urmat de coltunasi umpluti cu branza, si sarmalute delicioase.

La masa ne-a povestit despre vechile obiceiuri din zona d-na Sofia Folberth (foto), de 93 de ani, dar cu o luciditate cum multi nici la 50 de ani n-au. D-na Sofia desi locuieste de mult in Germania de cativa ani buni verile si le petrece in satul natal, in Crit.

Dupa masa ne-am cazat in frumoasa Casa Kraus, fosta casa parohiala a carei renovare s-a terminat anul trecut chiar cu cateva zile inainte de Saptamana Haferland. Casa Kraus poate primi oaspeti la cele mai inalte standarde, au folosit doar materiale de calitate si cat se putea de autentice, camerele sunt decoarte cu piese de mobilier, lazi si dulapuri din zona, pictate frumos.

Dupa ce ne-am acomodat, am facut un dus rapid si am ajuns in biserica fortificata din Crit, frumos renovata unde am ascultat un scurt concert de orga, am vizitat orga, recunosc n-am mai vazut asa de aproape cum functioneaza dupa care d-na Sofia ne-a aratat cutia vecninatatii cu toate semnele vecinatatii in el si ne-a povestit despre ele.

Asezarile de sasi erau organizate in vecinatati ”Vecinatatea” era o forma de organizare intre mai multi locuitori de pe aceeasi strada sau din mai multe strazi alaturate, care contribuiau la buna randuiala a locului si a familiilor.

Membrii lor isi imprumutau intre ei bani, foloseau la comun anumite produse si unelte agricole, participau la cele mai importante evenimente (nunta, inmormantare), se ajutau la constructii sau la muncile campului. Cand era de reparat, sau de construit o sura se punea semnul respectiv si nimeni nu se sustragea. Ca intr-o familie extinsa, erau alaturi unii de ceilalti, la bine si la greu.

Foarte important era ca gospodarii din vecinatate sa se ingrijeasca si de aspectul localitatii lor, prin curatarea si ingrijirea strazilor si a fantanilor, saparea santurilor sau repararea podetelor.

Dupa vizita in biserica am inceput pregatirile pentru lichiu, am invatat o reteta autentica si sub atenta indrumare a d-nei Sofia am pregatit chiar noi acest desert delicios. Aici reteta 🙂

Langa lichiu a mers si un pahar de vin, dupa care ne-am urcat pe biciclete si am luat-o inspre Bunesti, Bodendorf, Szászbuda. Un traseu frumos, lejer de 5-6 km-i care e practicabil cam in orice perioada a anului deoarece e amenajt cu pietris, cred ca meritul principal pentru aceste tarasee ii apartine lui Cornel Stanciu si a Fundatiei ADEPT.

In Bunesti Bodendorf, Szászbuda am vizitat biserica fortificata construita intre 1350 – 1400, cu celebrele “turnuri de slanina” unde se pastra slanina tot anul la temperaturi constante si duminica, dupa slujba, fiecare familie isi taia cate o bucata.

Ajunsi napoi la Casa Kraus ne astepta deja cina dupa care la focul de tabara d-na Sofia ne mai povestea despre obiceiurile din zona.

A doua zi dimineata dupa micul dejun d-na Mariana Purghel de la Asociatia „Viscri Incepe” ne-a invatat cum se fac celebrele papuci de pasla. E, e treaba migaloasa, realizarea unei perechi dureaza pana la 8-10 ore, sunt necesare 8 straturi de pasla spalata, tocita. Pana se faceau aceste straturi eu am urcat in turnul bisericii fortificate de unde am avut o priveliste perfecta asupra satului Crit si a cuibului de berze 🙂

Intre timp papucii de pasla incepeau sa ia forma finala, am asteptat pana s-au terminat cateva dupa care am luat-o inspre Saschiz, Keisd, Szászkézd.

Satul Saschiz este atestat documentar din anii 1308-1310. Localitatea Saschiz a fost populata de secui pana la sfarsitul secolului al XIII-lea, cand a devenit o localitate populata preponderent de sasi sub denumirea de Kaissdit.

Am vizitat un mic atelier de olarit, al unui englez, care e apoape gata si a carei inagurari va fi in 07 august , ora 10.00 in cadrul Saptamanii Haferland, dupa care am vizitat Biserica Fortificata, renovata recent.

Biserica a fost ridicata in 1493 in onoarea regelui Szent István, Ștefan I al Ungariei. Biserica masiva, construita din piatra de cariera, in stil gotic, este de tip sala, intarita cu 22 de contraforturi. Sala este foarte lata si lunga, iar corul este inchis pe trei laturi. In 1496 a fost terminat corul bisericii, iar in 1525 toate lucrarile au fost terminate. Biserica evanghelica fortificata din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO

Dupa vizitarea Bisericii am vizitat micutul dar foarte bine dotatul Centru de Informare Turistica, sincer n-am mai vazut un centru de informare turistica atat de bine dotata, cu informatii, harti, brosuri despre tot ce se poate si merita vazut in zona, cat si produse bio si suveniruri.

Am ajuns si la sediul ADEPT unde am vizitat micuta fabrica de conserve, unde produsele micilor producatori ajung in conserve in conditii stricte de igean, si noi am vizitat doar dupa ce n-eam incaltat cu papucei de plastic de unica folosinta. Aici producatorii aduc fructele si pentru o taxa modica ele ajung in borcane cu toate certificatele necesare pentru a fi comercializate in magazine, supermaketuri.

Am mai fi avut de vizitat prin zona, dar chiar la plecarea din Saschiz a inceput o furtuna puternica cu ploaie torentiala si nu mai era posibil iesirea din microbuz, asa ca am luat-o inspre Bucuresti. Excursia a fost frumoasa, cei peste 1.500 de vizitatori care vor veni la Saptamana Haferland (aici programul) au ce vedea prin zona, peisajele aproape neatinse de civilizatie sunt foarte frumoase, dar drumul duminica pe Valea Prahovei e un cosmar nu va amagesc.