Prin Tel Aviv de Yom Ha’atzmaut, Ziua Independentei Israelului

Sarbatorirea Zilei Indepndentei, Yom Ha’atzmaut a inceput deja cu o seara inainte, dar punctul culminant Air Show-ul oferit de Israeli Air Force (IAF) urma pe la 11:30 sa ajunga deasupra Tel Aviv-ului. De acest Air Show beneficieaza majoritatea locuitorilor Israelului, avioanele trecand peste principalele zone locuite, orase mari si orarul fiind cunoscut cu cateva zile inainte. M-am pregatit si eu, am montat obiectivul 55-210 pe aparatul Sony Alpha 5000, iar Adina avea zoom bun oricum cu Sony RX 10-le.

Dimineata am inceput cu miscarea obisnuita, Adina avea inca cursiera pe care l-a primit in prima zi, eu am ales o alergare usoara de 4 km pe promenada Shlomo Lahat, dupa care am servit micul dejun copios la cafenaua noastra preferata cu vedere la mare, Cafe Masada ,desigur un mic dejun tipic israelian, cu hummus, salata specifica si shakshuka, de data asta o shakshuka Marquez, care difera de retata originala pin bucata de carnati picanti inclusa.

Meniul a fost complet cu un fresh de portocale jaffa, cafea, dulceata, si produse prospete si delicioase de patiserie. La masa de langa noi au fost 4 doamne frantuzoaice (de 3 generatii) care au fost si ele incantate de bunatatile servite.

In excursia asta de 10 zile am nimerit 3 sarbatori importante (de altfel au foarte multe), iar Yom Ha’atzmaut, Ziua Independentei (al 66-lea) urma sa ne ofere si un Air Show spectaculos al unuia dintre cele mai performante forte aviatice militare din lume IAF.

Din pacate sunt nevoiti sa fie in continua alerta si sa tina armata la cele mai inalte standarde tehnologice fiind inconjurati de islamisiti extremisti, purtand o lupta grea impotriva gruparilor terorsite, Hamas, Hezbollah si probabil in curand si cu fortele jihadiste tot mai temute ale ISIS-ului. Sunt cam ultima fortareata de civilizatie occidentala din regiune, si acest statut nu e usor de mentinut. Iordania vecina si una din putinele state arabe din regiune care nu promoveaza islamismul extremist este in fata unei mari provocari, trupele ISIS fiind deja la granita.

Israelul si-a oferit deja ajutorul militar si logistic Iordaniei, statul evreu avand toate interesele sa tina o zona de tampon intre acesti jihadisti si granitele lui. Am asistat la o parada avitatica militara cu avioane si elicoptere de lupta. De stiut ca aceste echipamente militare desi n mare parte sunt modele americane, ele primesc nu doar un nume in IAF de exepmplu F16i e ”Sufa” sau elicopterul Sikorsky S-65-C3 e ”Yasur 2025 ”(in imagine) ci si upgrade-uri tehnologice importante, atfel ca deseori ele mai seamana doar in exterior cu modelele originale. Showul propriu zis a tinut aprximativ 40 de minute, am admirat o ”realimentare in aer”, operatiune care necesita foarte mare precizie, si desigur formatii spectaculoase de F15, F16, elicoptere Apache, si Hercules C-130.

Foarte multa lume s-a strans pe faleza, practic si circulatia s-a oprit, iar dupa show oamenii au inceput sa ocupe spatiile verzi si sa apuce de ”gratareala”.

La ei pe langa carnea de vita si de miel ajung si multe legume pe gratar, iar mirosul e imbietor, noroc ca eram dupa un mic dejun copios, asa ca am rezistat tentatiei. 🙂

Pe faleza la doar cativa metri distanta dansau evrei ultrareligiosi (habotnci) si arabi crestini, arabi palestinieni, sarbatorind si ei Ziua Independenti Isarelului, majoritatea realizand ca au un standard de viata mult mai ridicata fata de arabii din tarile vecine, iar femeile au acealsi drepturi ca femeile evrei, pot conduce masini, pot sa mearga la plaja si neacoperiti din cap pana-n picioare si multe altele, cine a fost in Israel a vazut ca nu exista indicator sa nu fie in 3 limbi indiferent daca-i in zona preponderent araba sau nu, arabii, druzii, beduinii pot ajunge in orice functie chiar si de comandanti in armata, deci din acest punct de vedere cred ca e cea mai deschisa tara, la fel si cu minoritatile sexuale, toleranta fata de ”altfel” e cred ca la cel mai ridicat nivel, e si una din farmecile acestei tari ”colorate”.

Am luat-o inspre Jaffa, ca desigur iarasi am lasat pe ultima suta de metri cumpararea de suveniruri pentru familie si prieteni si cum in Tel Aviv totul era inchis, speram ca in Jaffa locuita preponderent de arabi vom gasi magazine deschis, si nu ne-am inselat.

Cum ne apropiam de Jaffa erau tot mai multi arabi pe iarba, pregatind gratarele iar copii alergand cu zmei colorate, vant fiind din belsug. Era o zi destul de inchisa si cu vant destul de puternic.

In Jaffa am gasit suveniruri, ceramice, vinuri bune si desigur si Adina si-a gasit o rochita draguta in magazinul Castro din Jaffa 🙂

Dupa cumparaturi cu sacose grele umplute cu cadouri ne-am intors catre Tel Aviv, la Hana deja ne astepta cu o parte din familie care a venit sa-si ia ramas bun de la noi.

Seara dupa ce au plecat rudele, am dus inapoi cursiera lui Keren, si am ramas in oras la o plimare lejera prin piata Habima, am intrat in Teatrul Habima, care a aparut pentru prima data in istorie in Polonia, in 1912, ca primul teatru in care piesele se jucau in ebraica. Astfel, pentru ca erau piese in ebraica si tratau problemele evreilor, teatrul a fost persecutat si inchis, astfel ca in 1918 se regaseste operand sub forma teatrului de Arta din Moscova. In 1926 teatrul pleca intr-un tur al Statelor Unite, si ajunge in 1928 in Israel cu prima sa premiera din Tel Aviv in 29 decembrie 1928.

Doar in 1945 se contruieste efectiv teatrul din Tel Aviv. Va deveni oficial Teatrul National al Israelului in 1958, o data cu primirea premiului al Israelului pentru teatru –Israel Prize – prima oara cand o organizatie primea aces premiu, si nu un actor.

Teatrul se inchide in anul 2007 si se redeschide in 2012, dupa 4 ani si jumatate de renovari.Investitia in renovari a fost de 100 milioane de NIS si a creat un spatiu mai mare cu 500 de metrii patrati, 3 camere de repetitii in plus, si fiecare auditoriu are propria lui culoare si dimensiune:

Rovina e albastra si are 930 locuri; Meskineste in lavanda si are 320 locuri; Bertonov-verde, 220 locuri;si Habima 4 are 170 locuri si este in lemn.

Teatrul este situat in centrul orasului Tel Aviv, in Habima Square, un centru cultural al orasului unde se afla si Palatul Culturii si Pavilionul de Arta Contemporana.

Tot aici gasesti o bucata de gradina, frumos amenajata din lemn, imediat langa teatru, in dreapta, unde poti sa stai cu picioarele in iarba si sa asculti muzica simfonica care izvoraste dintre copacei si flori. Sau sa te oglindesti in ochiul de apa simulat putin mai incolo, printre bucatile de sticla pavate care te lasa sa privesti sub pamant, la scarile rulante care te duc spre interiorul Centrului Cultural.

Am stat si noi cu picioarele in iarba si am ascultat muzica linistitoare, si desi asteptam sa ajungem acasa fiind-ne dor de bischonul nostru Muffy, am avut si o tristete ca dimineata urma sa plecam si sa lasam in urma aceasta tara minunata.

Cu siguranta vom vizita multe locuri frumoase pana anul viitor, dar abia asteptam sa ne reintoarcem, inca mai avem multe locuri de vazut, iar de unele nu ne saturam sa le tot revedem.

Dimineata devreme a venit taxiul comandat, care in 20 de minute ne-a dus la aeroportul Ben Gurion, uina din cele mai sigure aeroporturi din lume, chiar si in perioade de conflict, protectia lui e de cel ami inalt nivel, unele cunoscute (sisteme antiracheta Iron Dome si Patriot-uri) altele mai putin cunoscute din motive de securitate. Dupa controlul riguros si formalitatile de imbarcare am ocupat locul in avionul EL-AL

Zborul cu EL-AL a fost o placere, daca aveti posibilitatea incercati sa zburati cu ei, e o diferenta majora atat in servicii cat si in securitate, pentru ceva banuti in plus.

Cateva imagini gasiti in galeria de sub articol, iar pentru toate fotografiile apartiand acestui capitol click pe imagine sa intrati in albumul Picasa.

Multumiri F64 si Sony Romania pentru aparatele foto Sony Alpha 5000 si Sony RX 10, de ambele am fost foarte multumiti, cred ca fotografiile facute vorbesc de la sine 😉