Starcraft 2: Nova Covert Ops partea intai – review

Marcel isi mai gaseste timp si pentru jocuri si la fel de important chiar si timp sa ne scrie despre ele, deci un nou guest post al ”gamerului nostru de serviciu” despre cum e noul Starcraft 2 Nova Covert Ops partea intai.

Daca tineti minte ultimul meu review de la Starcraft 2, adica cel de la Legacy of the Void, mentionam ca am facut pre-comanda la pack-ul de 15 euro (de fapt primul DLC al Blizzard).. care pack trebuia sa apara inainte de 1 iunie, Nova Covert Ops – care-i un fel de continuare a povestii din Starcraft 2, din fericire mult mai “cu picioarele pe pamant”, adica ai stealth, actiune si un pic de cerinte tactice, asa cum trebuie sa fie in 2016; de fapt cam asa trebuia sa fie Starcraft: Ghost, proiectul anulat, unde trebuia s-avem un joc intreg in care s-o controlam pe blonda cu puteri telekinetice…

Fapt unic pentru compania asta care tot amana lansari: Nova a aparut in 30 martie, mai rapid decat s-a promis!. Si, evident, nu puteam rata asa ceva: in cateva ore (cam putine, ce-i drept) l-am terminat.

Practic, am platit 5 euro, adica un bilet de film, pentru trei misiuni si patru filmulete cinematice, dar credeti-ma, au fost foarte bine cheltuiti si va recomand sa puneti mana sa-l luati, pentru ca jocul s-a intors in sfarsit la ceea ce era initial Starcraft 1 si e, in sfarsit, ceea ce-mi doresc: un univers intunecat, gri, cu tradari si lupte intre factiuni, fara superzeitati si profetii, fara pic de creaturi tip Diablo in el. Acum e mecanizat si supertehnologizat, asa cum trebuie sa fie.

Eroul povestirii e o eroina blonda, Nova, mai vechea noastra cunostinta din campania cu teranii, care se trezeste intr-un laborator, unde pregatirea de misiune se transforma intr-o evadare. Si nu mai zic nimic de poveste, si-asa e scurta, asa ca nu vreau s-o stric. Chestia e ca te intalnesti cu cativa din eroii din Starcraft 2 Wings of Liberty, si am fost incantat sa joc cu teranii dupa atatia ani, mai ales datorita faptului ca jocul are si ceva componente tip Arcade, e o bucatica faina in care esti pe autostrada, ca in cursele de masini.

Grafica, asa cum Blizzard m-a obisnuit in Legacy of the Void, superba, si unitatile arata mai bine ca in toata seria in aceasta misiune, e divers ca si locatie, atat cat s-a putut in timpul scurt, iar faptul ca poti, ca intr-un RPG, sa schimbi abilitatile tuturor unitatilor (si ale Novei) inainte de misiuni (ce-i drept, nu de la inceput) m-a dat pe spate. Joculetul asta a luat toate ideile din cele trei parti ale Starcraft 2-ului si le-a imbinat misto de tot intr-un pachetel digerabil intr-o doza de o zi, dar de calitate de cinci stele plus.

Nostalgia m-a dus cu gandul la campaniile din Red Alert cu Tanya, sau la cladirile in care puteai pune oameni in C&C Generals. Evident, ambele jocuri sunt ca si moarte si ingropate din cauza “competentei” EA Games, care au anulat si C&C Generals 2, un joc ce-ar fi putut incerca sa aduca inapoi fanii, daca era macar la calitatea primului joc.

Tancurile cu jump jets sunt cireasa de pe tort, iar faptul ca eroina noastra are acces la o sabie e fara doar si poate glazura.

Pofta buna la joc, si incercati macar o data sa jucati pe nivelurile de dificultate hard sau brutal, e mult mai greu si satisfactia e mult mai mare cand reusesti sa avansezi cat de putin.

Mie unuia mi s-a parut ca Blizzard si-a spalat rusinea cu profetiile din Legacy of the Void cu acest inceput de trilogie, sper doar ca n-o sa ma dezamageasca povestea in continuare, si astept cu nerabdare partea a doua si a treia, care cica tre’ sa apara inainte de Craciun.

Inchei gandindu-ma ca sincer as prefera sa platesc 4-5 euro pe-o misiune excelenta de 3-4 ore, in loc de 50-60 de euro pe-un Call of Duty care ofera o campanie de 7-8 ore, si sper ca si altii vor invata sa ne ia banii pe DLC-uri care merita cumparate.

8 Aprilie 2016, Timisoara – Marcel Neidoni