In episodul anterior am pornit inspre Norwood si Adam’s Peak, trecand prin zona de plantatii de ceaiuri Nuwara Eliya de o frumusete rara. Chiar n-am cu ce compara, pur si simplu parea rupta din poveste, am avst si norocul de o vreme perfecta pentru foto, chiar dupa ploaie, cu ceata si nori de ploaie cu picaturi de apa pe frunze si verdele parea si mai viu. Am cerut sa ne oprim din km in km sa ma facem cateva fotografii. Sofia nu reusea sa-si stapneasca emotiile, dorea sa imortalizeze tot. Pe langa foto a facut si filmulet.

Dupa alte cateva cascade (chiar nu mai numaram) am ajuns la un castel, ghici ce fe de castel? Tea Castle 😀

L-am vizitat, am facut cumparaturi serioase si am servit un ceai bun

De aici am continuat drumul catre cazarea noastra de la poalele Adam’s Peak, mai exact in Maskeliya la Hugging Clouds.

E un guest house fara pretentii, dar cu o poztionare foarte buna, aproape de urcarea pe Adam’s Peak, curata, la pret convenabil si… aici surpriza, cu mancare excelenta.

Fara sa exagerez aici am servit cea mai buna si gustoasa masa din calatoria noastra in Sri Lanka.

Am facut o scurta tura a satucului, nimic interesant, ceva tursiti, multe hosteluri si guest-house-uri si cam atat.

Intorsi la cazarea noastra, am urcat in zona de mese, ne-am asezat la masa si am zis sa comandam ceva, meniul nu parea foarte bogat, am ales ceva cu pui si am zis ce-o fi, ca foame este, deci de mancat trebuie.

Dupa ce am dat comanda, am vazut ca au inceput sa taie ceva bucati de pui, ceva legume, lucrau doar 2 la meniul nostru, apoi au mai sosit alti 3 membrii ai femiliei si deja 5 lucrau la cina noastra, si da, a iesit ceva foarte gustos! Au fost cateva lucuri pe care nu le-am identificat, dar foarte gustoase, nu exagerat de iuti doar medium, cu mult lapte de cocos, curry si multe condimente de ale lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am lins farfuriile si chiar si Sofia a recunoscut ca a fost delicios tot. Nici nu stiam atunci inca ce nevoie vom avea de energia asta!

Seara ne-am pus in pat in ideea sa dormim macar vreo 3-4 ore inainte de urcarea la Adam’s Peak, dar eram emotionati si nu prea am reusit sa dormim, cred ca am dormit doar vreo ora jumate si deja suna ceasul la ora 2.00 noaptea. Nu intelegeam eu de ce trebuie chiar cu nopatea in cap sa pornim, stiam ca ne va astepta o urcare, dar citeam si ca sunt trepte, vreo 6.000 nu am relizat de ce ar trebui sa-mi fac griji, nici inaltimea de 2.243 de m nu parea asa ametitor, dar am zis daca asa trebuie asa facem… Despre legenda Adam’s Peak puteti citi destule pe aici, pe scurt varianta crestina e ca Adam cand a fost alungat din Paradis, s-a gandit Dumnezeu sa-i fie mai lina trecerea totusi si l-a pus in Sri Lanka ca semana mult cu cu Paradisul si a ales acest munte.

Va spun inca de acum, nu subestimati urcarea asta! A fost una din cele mai grele pe care le-am facut, desigur nu m-a ajutat nici rucscaul foto de aproape 7 kg-e, dar ca sfat va zic sa aveti la voi haine de schimb, umezeala mare si sus deja firgut rau 10-12 grade inainte de rasarit, asa ca nu faceti ca noi si in special ca mine care am pornit intr-un tricou fara nimic de schimb la mine, aproape de varf era sa inghet, noroc ca la ultimele sute de metri era o oprire cu ceaii cald, care m-a mai readus la normal.

Cam asa ma simteam eu undeva la 85%, acum rad, dar atunci…

De ce sa pornesti la ora 2 noapte totusi? Pentru asta!

Nici coborarea nu a fost usoara, dar am absolvit-o intr-o ora si un pic, iar de jos in sfarsit am vazut si pe unde am fost. E chiar bine ca nu am vazut cu o zi inainte! :))

E o experienta de genul ”Once in a lifetime!” Sunt fericit ca am facut-o, ca nu ne-m aintors la jumate (asta si pentru ca habar n-aveai cam cat mai ai), dar nici nu ma vad so mai fac vreodata. Ghidul nostru cica a facut-o de vreo 6 ori. Bravo lui 🙂

Ajunsi inapoi in hotel ar fi mers de minune dupa dus si un somn, dar nu era timp, trebuia devreme eliberata camera, asa ca micul dejun l-am luat deja cu bagajele facute si urcate in masina.

Pe drumul inspre Kandy am admirat ghici ce? Alte plantatii de ceaiuri, da e clar tara asta e despre ceaiuri, au si orez, dar mult mai putin, chiar sunt nevoiti sa mai importe din China si India, ca de mancat mananca mult.

Despre Kandy stiam doar ca e fosta capitala regala a vechiului Ceylon si ca are cam 130.000 de locuitori si un templu al dintelui, Temple of the Tooth care merita vizitat.

Sofia a rezervat din nou cazare cu vedere spectaculoasa, in zona dealurilor deaspura orasului, zona de bogatasi locali, cu vile spectaculoase.

Cazarea de la Sesatha Kandy  ne-a placut foarte mult, nu doar din cauza locatiei ci mai mult din cauza proprietarului extrem de serviabil si dragut, chiar ne-a facut sa ne simtim bine, iar seara cinele le-am servit pe terasa cu vederea la oras.

Iar orasul, ne-a surprins placut, curat, dragut, magazine drgaute, piete colorate, oameni draguti.

Dimineata am inceput cu o priveliste deasurpa orasului, sa ne stabilim obiectivele de vizitat si sa facem cateva fotografii.

Am vizitat desigur Palatul Regal si Temple of the Tooth, care e un templu foarte important pentru budisti. Da in Sri Lanka sunt budhisti, hindusi, musulmani si crestini care pare ca convietuiesc fara probleme, majore, procentul musulmanilor creste constant, in anumite zone fiind deja majoritari, dar deocamdata pasnici. Din cate am inteles burka cu fata complet acoperita nu a fost permisa, dar am vazut prin cateva orasele si astfel de exemplare.

La intrarea in templu, deja in curte intrii doar descaltat, inauntru am dat de un ghid-adhoc, care ne-a explicat cate ceva despre budhism si obiceirule lor, iar noi l-am multumit la iesire corespunzator.

Dupa vizita in templu, am inceput sa descoperim orasul, care ne-a placut mult, am dat repede de piata, unde am negociat mult si am cumparat cate ceva, la fel si in magazinele de suveniruri aveau lucuri de calitate.

E frumos lacul din mijlocul orasului, iar in apropierea lui e Kandy Dance Club, unde am urmarit un scurt spectacol de dansuri locale.

Mai era de vazut Gradina Botanica, dar am avut doar o zi jumate si magazinele si bazarurile ne-au atras mai mult, toata tara fiind o gradina botanica am zis ca mai bine exploram orasul.

Dimineata am mai admirat rasaritul deasupra orasului, ne-am luat ramas bun de la gazda, cu care chiar ne-am imprietenit si am luat-o inspre Sigiriya, dar despre asta in urmatorul episod.

Mai multe fotografii realizate cu al meu Sony a6000 si cu Panasonic GH5 de la Panasonic Romania gasiti in galeria de sub articol.