Ella, Horton Plains si vizita in fabrica de ceaiuri – Sri Lanka partea 2-a


            De fapt titlul complet ar fi trebuit sa fie Ella, Little Adam’s Peak, Nine Arches Bridge, Horton Plains si vizita la domeniul de ceaiuri Labookellie, dar era prea lung. Stiam ca va fi o vacanta activa, (Asa cum imi place de altfel) m-am uitat eu fugitiv peste programul facut de Sofia, stiam ca vom si urca pe diferite dealuri, munti deci nu m-a surprins prima urcare inca usoara la Little Adams’s Peak, dar sa nu fugim chiar asa in fata. Cum am zis in epsiodul anterior urma sa ne indreptam catre Ella si Little Adam’s Peak.

Pe drum ne-am oprit la una din multele tarabe de fructe pentru o nuca de cocos (King Coconout, cea cu coaja galbena de baut) si cateva banane. Nu va zic ca toate sunt gustoase acolo, nu ai cum sa compari cu cea ajunge pe la noi. Femeia care cu cateva taieturi precise de maceta a pregatit nuca de cocos in paralel mai avea grija si de cei 3 copii… Drumurile sunt bunicele, mult peste cele din Madagascar, un pic cam ingust asfaltul si fara marcaje si cu condusul asta pe stanga cu volanul pe dreapta nu ne-am obisnuit inca, noroc cu soferul/ghid nici nu eram nevoiti 🙂

La un moment dat am inceput sa urcam, erau si ceva serpentine, dar nimic iesit din comun, am ajuns la o cascada, am facut cateva foto, apoi am continuat urcarea si in scurt timp am ajuns in Ella, orasel destul de turistic, cu multiple posibilitati de cazare si de mancare. Da, eu deja eram cu gandul la masa de pranz, dar conform programului urma urcarea pe Little Adam’s Peak, acel Little din nume m-a linistit ca nu va fi ceva greu. Bine, tot m-a transpirat un pic, era si destul de cald, in jurul pranzului umezeala mare si de mult nu am mai urcat.

Ajuns sus dupa vreo 20-25 de minute am avut parte de o priveliste frumoasa, multa verdeata, vai abrupte.

 

 

Numai bine ni s-a facut si mai foame, ajunsi inapoi in oras am ales un local foarte cunoscut, Cafe Chill, plin de turisti, semn bun ca aveau mancare buna. Am asteptat ceva pana a venit mancarea, localul fiind plin ochi, dar a meritat, puiul cu curry a venit impachetat in frunza de banane (cred) a fost foarte gustos si alaturi erau si 2 sosuri picante, aici fiind mai turistic nu era foarte picanta mancarea, in rest unde mancai cu localnicii (si nu doar) daca uitai sa precizezi sa fie moderate sau no spicy iti cam lua foc gura, nici la no spicy sa nu credeti ca nu e iute deloc, dar sa zicem e consumabil si pentru cineva mai putin obisnuit cu iutele.

De aici am urcat la cazare, pana unde se putea cu masina, iar apoi un pic pe jos. Sofia a ales cazari in general in afara orasului, locatii cat mai noi si cu priveliste spectaculoasa. Asa a fost si aceasta  Ella, Master Poin Luxury Cottage. Totul nou si o priveliste spectaculoasa direct din pat sau de pe terasa.

Totul modern, curat cu dusul in exterior.

Erau multe maimute prin zona, care nu se deranjau de prezenta noastra, zburdau printre crengi in veselie.

Dimineata, dupa ce am admirat rasaritul dintre munti am servit micul dejun pe terasa.

Dupa micul dejun am luat-o inspre Nuwara Eliya, regiune renumita pentru plantatiile si fabricile de ceaiuri, dar inainte am admirat The Nine Arches Bridge, din Demodara, construit in 1921 de britanici de pe vremea cand Ceylon era inca colonie britanica.

De aici ar fi urmat sa luam trenul, dar n-a fost sa fie am prins cateva zile de greva, asa ca am continuat drumul tot cu masina inspre Nuwara Eliya. Un drum frumos printre multe plantatii de ceaiuri.

Ajunsi in Nuwara Eliya era simtitor mai racoare, am facut un scurt tur al oraselului, am vazut multe caldiri impozante de pe vremea britanicilior cu gazon frumos ingrijit  si apoi am pornit inspre cazarea noastra. Si aici Sofia a ales o cazare mai la perfierie cum ar veni, mai exact undeva deasupra oasului si a norilor, la peste 2.000 de m la San Fancesco Cottage, o vila nou nouta, cu proprietar amabil. Am cautat un pic locatia si e ceva de urcat, dar soferul nostru s-a descurcat.

Cam asta era privelistea si era usor racorica, nu mai mult de 16-17 grade, noi venind de la 26-28, a mers geaca.

 

Am vizitat domeniul de ceaiuri Labookellie, una din cele mai renumite, castigator al multor concursuri de ceaiuri din lume, unde directorul unitatii ne-a explicat tot procesul, diferenta dintre ceaiul negru si ceaiul verde si de ce sunt atat de scumpe ceaiurile albe, (care sunt preferatele mele). Ceaiul alb e din frunzele cele mai proaspete din varf culese si uscate cu mare grija.

Dupa cina ne-am culcat (din nou) devreme, dimineata doream sa prindem rasaritul dintr-un loc frumos, pe la Horton Plains.

Zis si facut, dimineata inaintea de ora 5 eram deja pe drum si da a meritat!

Am vazut si fotografiat multe rasarituri spectaculoase, dar asta chiar a fost in TOP 3-ul meu.

A iesit atat de frumos soarele aurind muntii din jur, si trezind vietatile, pasarile, maimutele.

Am ajuns in cateva minute la Rezervatia Horton Plains, un Parc National de o frumusete rara. Platoul se afla la o inaltime de 2.100 – 2.300 m cu vegetatie alpina bogata. Ajunsi acolo am inteles ca avem ”de plimbat” 2-3 ore  pe acolo. Mai tarziu am aflat ca de fapt facem o tura de 9 km-i, nu foarte grea dar nici chiar ”plimbare”.

A fost si ceva de urcat, dar desigur din nou a meritat, ”Padurea de Nori”, si ”Sfarsitul Lumii” au oferit o priveliste spectaculoasa!

Am ajuns si la o cascada si ne-am antrenat pentru urcarile din zilele urmatoare.

La iesire din parc, am fotografiat cateva maimute curioase.

De aici am luat inspre Norwood si Adam’s Peak, dar despre asta in episodul urmator.

Mai multe fotografii realizate cu al meu Sony a6000 si cu Panasonic GH5 de la Panasonic Romania gasiti in galeria de sub articol.

 

 

5 responses to “Ella, Horton Plains si vizita in fabrica de ceaiuri – Sri Lanka partea 2-a

  1. Pingback: Primele zile in Sri lanka, plaje exotice si elefanti in libertate | Z0ltan77

  2. Pingback: Urcare la Adam’s peak si vizita in fosta capitala regala Kandy – Sri Lanka Part 3 | Z0ltan77

  3. Salut! Ce fel de papuci ati avut pentru acest tip de drumetii, cald si relativ uscat, alternativ cu umed in paduri/jungla? Banuiesc ca trebuie sa respire pentru umezeala, dar sa si reziste la praful de pe drumuri. Poti sa imi dai cateva exemple? Mersi! Florin Cura

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.