Despre concursul de ciclism de sosea Road Grand Prix mai bine va povestes cineva care chiar a terminat aceasta cursa, deci urmeaza un guest-post, Adina povesteste primul sau concurs de acest gen 🙂 Eu am contribuit doar cu logistica si cu imaginile.

“Road Grand Prix este un turneu de concursuri de ciclism de sosea desfasurate in diverse orase ale tarii. Organizatorii, printre care si Alex Ciocan, isi doresc ca Road Grand Prix sa relanseze ciclismul de sosea in Romania prin participarea cat mai multor ciclisti, amatori sau profesionisti, de toate varstele si cu toate tipurile de biciclete.

Am decis sa ma inscriu la acest concurs imediat dupa ce l-am luat pe Táltos, cursiera, mea, adica la inceputul lunii aprilie. Stiam ca va fi un concurs greu si ca tura lunga e o optiune care imi va ridica dificultati, dat fiind ca mergeam la un concurs de sosea la nici doua luni de cand am cursiera.

Dar am decis sa ma inscriu prin prisma faptului ca aveam nevoie de un antrenament serios pentru alte obiective ale mele, triatloane si concursuri de anduranta mai mari cu cate 180 km de sosea (Iron Man). Asa ca 95 km de sosea pareau cel mai potrivit traseu si avea avantajul ca se desfasura intr-un mediu organizat si controlat, cu trafic scazut de masini. Scuza perfecta sa merg sa fac urcari si sa tin o medie decenta pe plat pentru a-mi imbunatati mersul pe cursiera.

Zis si facut. Asa ca iata-ma aici, dupa concurs, obosita dupa urcarea de 4 ori 3 km care am crezut-o nesfarsita (bine cunoscuta urcare din Boldesti Scaeni pana la Crama Seciu), dar pe care am facut-o de fiecare data pe bicicleta, si bosita si de emotiile de dinainte si dupa, pe care intotdeauna le am, inainte ca oare cum ma voi descurca, dupa ca de ce nu m-am descurcat mai bine.

Dar acum, la sfarsitul zilei, pot sa spun ca a fost un concurs frumos, un traseu foarte greu, dar deosebit, si o experienta memorabila pe care am impartasit-o prima tura cu un copil de 9 ani si tatal lui, un copil deosebit care efectiv a urcat toti cei 3 km cu 500 m inaintea mea si fara nici o clipa de incetineala, si apoi am mers impreuna aproape toata tura, dovada ca a fost cea mai buna tura a mea.

Si la sfarsitul zile mi-au trecut si emotiile ca nu am facut suficient de bine sau de rau, si m-am bucurat de aceasta zi minunata, si de antrenamentul perfect, si de noi cunostinte cum a fost Andrei, baietelul de 9 ani, sau revederea unor prieteni triatlonisti buni si biciclisti si mai buni (Bogdan si Mugur) care m-au sustinut moral si carora le multumesc. ”

Adina modesta ca deobicei, a terminat chiar bine, in categoria sa pe locul 3, si cel mai important cu un timp mai bun decat spera, asa ca pot doar s-o felicit in special ca urcarile chiar erau extrem de grele, eu recunosc ca si fara bicilceta m-am chinuti sa fac jumat din urcarea pe care ea a trebuit s-o faca de 4 ori.

Cateva imagini de la Road Grand-Prix gasiti in galeria de sub articol, iar restul aici.

La Road Grand Prix

Nu sunt fotografii profesioniste, sunt facute cu batranul meu bridge, mi-ar fi placut sa va prind pe toti, dar pentru asta ar fi fost nevoie de un aparat mai rapid, cine stie, poate intr-un an cand vom calatori mai putin voi aloca buget si pentru un aparat mai bun.

Imaginile le puteti descarca la marime originala, si sa-l folositi oriunde. Desigur mi-ar place daca le folositi sa mentionati sursa, multumesc.