De 3 ani de cand am trecut pe smartphone-uri si am lasat batranul Nokia E71, am folosit doar smartphone-uri Motorola, am inceput cu Defy, Defy + , apoi Atrix de care am tras pana zilele astea, cand am reusit sa achizitionez noul Razr HD. De ce Motorola si de ce nu mult mai popularele branduri? Cei care ma cunosc stiu raspunsul. La mine fiabilitatea e pe primul loc, si cum nu-l folosesc doar la birou, smartphone-ul meu trebuie sa reziste si la o cazatura accidentala in noroi, pe o stanca, pe asfalt. Si ele rezista. Cum trec zeci de modele pe la mine imi era simplu sa aleg alt model si nu sa ma lupt sa obtin acesta, ca n-a fost usor.

Mi-am asumat si un oarecare risc, deoarece am avut ocazia doar foarte scurt sa-l butonez la cineva umblat prin lume, care l-a luat din Londra, dar nu era un risc mare deoarece mi-au placut si modelele vechi de Razr si Razr Maxx pe care l-am avut ocazia sa le testez si care m-au fascinat prin design si calitatea materialelor folosite.

Razr HD-ul nu e nici cel mai rapid telefon la ora actuala e doar undeva in prima treime, nu are nici ecran de 5 inchi Full HD, doar 4,7 cu 720p nu e nici quad-core, e ”doar un dual-core la 1,5 Ghz” (dar unul rapid care bate cateva quad-core-uri) deci din punct de vedere al cifrelor nu e wow. Dar e wow prin constructie, prin materiale, finisaje si baterie. Cand il iei in mana deja simti ca-i altceva, are o constructie solida si totusi eleganta. Nu e vorba doar de Kevlar-ul folosit la spatele telefonului, sau de marginea metalica, nici de suruburile care inspira incredere, sau de technologia cu care componentele din interior sunt protejate imotriva unei stropiri accidentale, ci de toate astea impreuna cu un display frumos SuperAmoled 720p, si cu design unic, colturos dar mult mai placut decat la Sony Xperia Z.

Deci cum am zis telefonul separat nu exceleaza la nici un capitol, poate doar la baterie, dar aduce exact acea combinatie care pe mine ma satisface.

Specificatiile tehnice le gasiti aici, sunt aproape corecte, cu mentiunea ca intre timp a primit Android 4.1.2.

El a aparut prin toamna anului trecut, a fost prezentat la MWC-ul din Barcelona, dar in magazine in Europa a ajuns doar prin Martie anul asta, si la noi deloc. Desigur cand am inceput sa ma interesez dupa el multe magazine on-line de GSM au promis ca il vor aduce, dar in bunul stil romanesc treaba aici s-a si oprit. Unii il aveau afisat cu pret cu tot si cand sunam abureau ca acum nu au, ca s-a terminat,  samd.

Asa ca am ales varianta de a-l comanda dintr-un webshop din Ungaria, si prietenul din Budapesta l-a pus pe curier. L-am scos undeva in jur de 500 de euro.

Ieri a sosit, si pot sa zic ca a fost dragoste la prima vedere. Cutia alb rosie binecunoscuta continea, telefonul, incarcatorul, cablul de date, castile stereo si unelata cu care deschizi lacasul pentru microSIM si microSD.  Telefonul arata bestial, efectiv inspira eleganta si siguranta. Forma, materialele, tot sunt dovada ca la Motorola  lucreaza si ingineri si designeri si chiar impreuna. Dupa ce l-am incarcat am inceput sa-lpersonalizez, am instalat 230 de aplicatii, am setat SmartAction-ul (e misto rau,o sa va povestesc la review despre el), widget-urile, practic l-am butonat pana seara tarziu (de la amiaza) si inca mai aveam 65% baterie.

Singurul lucru mai putin placut la el ar fi sistemul de microSIM cu usita, pentru care a fost furnizat si unealta, tot aici intra si cardul microSD, da acesta nu este foarte comod, dar nici nu-s genul care scoate prea des SIM-ul sau microSD-ul, pentru testat telefoane am alte SIM-uri.

Partea radio e excelenta, sunetul e puternic si clar, dar aici nu-i nimic surprinzator doar vorbim de Motorola.

Imi sta perfect in mana, displayul de 4,7” e marimea ideala pentru mine, gripul si datorita kevlarului din spate e perfect, led-ul de notificari de sub inscriptia Motorola e foarte util si elegant, deocamdata cam atat, mai multe dupa vreo saptamana-doua de utilizare intr-un review complet.

Mai jos gasiti cateva imagini de la ”Unboxing”

Si aici review-ul complet.