Desi am stat aproape 3 ani prin Timisoara, n-am ajuns pana acum sa vizitez Belgradul. Gresala mare, e la o aruncatura de bat (nici 160 de km din Timisoara) si e nesperat de frumos.

Acum ca stiam ca vom sta cateva zile prin Timisoara am planificat o plimbare prin frumoasa si mandra capitala a Serbiei. Am anuntat si pe prietenii nostrii din Resita pe Sebastian si pe Mariana,  (le-am cunoscut prin 2009 in vacanta din Tunisia si de atunci tinem legatura) si au zis de ce nu. Ne-am intalnit prin Moravita, unde am lasat una din masini si am luat-o inspre Belgrad. Am trecut rapid si fara probleme de vama, unde totusi fata de alte frontiere e un control destul de minutios, dar noi eram in regula, inclusiv Muffy (bischonul nostru) avea pasaportul in regula cu toate vizele medicale.

Inainte cu o zi dupa o partida solictanta de squash stand la o bere cu un prieten vechi din Timisoara ne-a dat cateva tips&tricks fiind de cateva ori in capitala vecina, pe care le-am respectat. Am respectat limitele de viteza, neavand chef sa platim amenzi nenegociabile (si din cauza barierii lingvistice) si dupa 2 ore jumate am ajuns in Belgrad. Am trecut peste pod (cam greu era un trafic infernal si se mai si lucra pe o banda) si am cautat parcarea gratuita de langa Gradina Zoologica cum ni s-a recomandat, am gasit, dar din pacate era full, asa ca ne-am orientat catre o parcare platita pe o strada principala din Zona III. Da parcarile sunt pe zone si aici mai e un lucru neplacut, in fiecare zona poti parca doar pe timp limitat, in zona III 3 ore maxim, asta mi s-a parut aiurea cu toata explicatia  lor aflata de la parcangiu, cum ca doresc fluidizarea.

Stiind ca avem doar 3 ore pe acel loc, am modificat un pic programul si am inceput cu vizitarea Cetatii Kalemegdan care in mare parte ne-a si umplut timpul, fiind imens edificiul si frumos renovat. Peretii de o grosime impresionanta e de inteles ca au reusit sa tina atatea secole turcii. Sunt multe de vazut aici, iar panorma e si ea spectaculoasa poti vedea o parte buna a Belgradului si a Savei cum se revarsa in Dunare.

Dupa ce am vazut cam tot ce era de vazut prin cetate si parcul lui imens, am luat inspre pietonala de o frumusete, pe care nu credeam ca voi intalni aici, sincer cu nimic mai prejos decat oricare pietonala de capitala vest europeana cu magazine de la toate brandurile importante si cu terase frumoase la fiecare pas. Aici ne-am racorit cu cate o halba de bere locala, foarte buna de altfel, iar mai incolo am gustat si inghetata, la fel excelenta.

  Singurul stres pe care il aveam era ca se apropia ora la care trebuia sa mutam masina in alta zona, asa ca am cautat-o si am pornit inspre cartierul boem Skadarska. Cu greu am gasit un loc de parcare, dar din pacate era tot zona III si n-am reusit sa pacalim sistemul cum a introdus parcangiul numarul masinii aparatul lui afisa ca noi ne-am epuizat deja timpul de parcare (desigur pe bani si asta) in aceasta zona, asa ca trebuie sa cautam mai departe. Din fericire am mers pe intuitia (feminina) a Adinei si la doar cativa pasi am gasit o parcare privata cu pret triplu (tot ieftin oricum) unde erau locuri suficente si era si aproape de straduta unde urma sa servim masa. Asa ca de o grija am scapat, aici putand sa lasam masina cat doream, doar contorul mergea 🙂

De aici ne-am plimbat inspre cele 2 cladiri bombardate in timpul razboilui recent, care a soldat cu foarte multe victime si a carei oroare nu e de uitat si de care poarta si ei partea lor de vina. Fostele cladiri ale Ministerului de Interne si a Armatei au fost bombardate cu o precizie chirurgicala si au ramas amintire acestui razboi sangeros si recent care s-a consumat la doar cativa km-i de noi…