In episodul anterior am terminat cu Habana Vieja (Centrul Vechi) si am ajuns obositi la cazarea noastra, mai exact la María care avea o casa cocheta in cartierul diplomatic din Vedado, si unde ne-am simtit foarte bine in cele 4 zile cat am stat in Havana. Mereu ne astepta zambitor cu un fresh din fructe exotice stoarse proaspat si cu o cafea puternica si aromata cubaneza. Asa ca oricat de obositi am fost dupa ce am batut Centrul Vechi, dupa un dus, freshul de fructe si cafeaua am iesit sa ne mai plimbam pe strazile Havanei.

Strazile sunt ingrijite, gropi in asfalt ca la noi  nu sunt, mizerie aruncata nici atat, dar exista un aspect negativ poluarea facuta de masinile vechi. Masinile astea frumos intretinute nu sunt chiar Euro 3,4,5 si cand pornesc de la stop te invaluie intr-un fum negru. Dar datorita faptului ca orasul e pe malul oceanului si e briza continua, nu se formeaza smog, si cum iesi de pe bulevardele principale dai de aer curat, la fel si dimineata sau seara tarziu nu mai e urma de fum, deci nu-i chiar asa grav.

Dimineata ne-am trezit devreme am consumat micul dejun, care la ei obligatoriu incepe cu fructe proaspete, fresh de fructe, paine cu unt si miere, si nelipsita cafea cubaneza, dupa ce treci de fructe esti intrebat daca doresti si un tortillas (oua prajita, omleta), normal n-am putut refuza, chiar si in ordinea asta mai ciudata pentru noi. Dupa ce am terminat cu cafeaua delicioasa (nu se compara cu nimic baut pana acum prin Europa sau pe unde am mai fost) a sosit Ibolya (ghidul) si am inceput tura de forta.

Pentru inceput am vizitat o piata cubaneza. Nu stiu cum sunteti voi, dar eu ador pietele, imi place sa cunosc fructele, legumele, condimentele locale peste tot unde umblam si m-am bucurat de aceasta mica deviere de la traseu. Am vazut zeci de fructe si legume la care nici macar numele nu le stiam, am trecut in revista vreo 5 feluri de banane, dintre care banane pentru fiert, banane pentru prajit si cele clasice mai mici mai mari (cele mici sunt cele mai gustoase), 2 feluri de ananas, din care unul foarte dulce, am gustat portocale, ca da le ei in piata vanzatorii iti dau sa gusti sa te convinga ca a lor e mai bun, mai dulce.

Am vazut cum curata ei rapid portocala, apoi am trecut si pe la zona de flori unde si un buchet modest arata de parca ar fi cel putin pentru masa mirelui, dar desigur aici abundenta de flori tropicale e de vina.

Am constatat ca fructele domina clar piata, dupa care legumele dar condimente nu foarte multe, oricum nici nu prea au nevoie deoarece mancarurile lor sunt simple se bazeaza mult pe fructe de mare poraspete, langusta, pui, rar porc, 2-3 feluri de cartofi, orez si fasole neagra/rosie.

   De la piata am ajuns repede (nu inainte de a trece pe langa cladirea impozanta a Teatro  Nacional de Cuba) la Plaza de Revolution, una din cele mai cunoscute locuri ale Havanei, unde au loc evenimentele politice sau culturale importante. In centru acesteia se afla memorialul Jose Martí, un turn cu o inaltime de 109 m, din varful caruia se poate admira privelistea intregului oras. Jur imprejur sunt cladiri guvernamentale, sediul armatei, al serviciilor secrete cubaneze si altele, toate cu imagini imense cu simbolurile Cubei.

Piata era pregatita pentru vizita papei, se lucra la tribuna si se incerca sistemul de sonorizare (simteai basii in stomac), totul era imens, si aducea un feeling al anilor 80 cu meetingurile grandioase regizate de pe la noi.

De aici ne-a preluat soferul si ne-am indreptat inspre un alt muzeu/fabrica de rom, cel al marcii mai putin cunoscute la noi, Legendario, dar pe care noi am apreciat foarte mult, cele mai multe sticle destinate pentru a deveni suvenir de aici le-am luat.

Am retinut ca acest rom e produs dupa o reteta foarte veche si e 100% natural nu contine nici macar drojdie, intradevar are doar 34% alcool, dar un gust foarte placut mai dulceag, ei ii zic Elixir de Cuba, aici era la pret bun si dupa ce am degustat mai multe paharele am decis ca de aici e de luat :). Ulterior s-a dovedit a fi o decizie inteleapta, in putine locuri se gasea, multi turisiti il cautau si prin Varadero si pe unde era era mult mai scump decat aici si chiar peste Havana Club.

    In magazin erau si trabucuri de diferite marci/marimi si calitate si am fost “sfatuiti” de directorul de marketing al muzeului/fabrici nu de un simplu vanzator, care stia meserie si reusea sa ne convinga sa cumparam din cele mai scumpe trabucuri  (Cohiba) ce fumeaza doar el si Fidel 🙂

Am aflat si despre aromatele cafele cubaneze, care din ce regiune, si desigur s-a lasat cu cumparaturi serioase si pe aici, si cand credeam ca am terminat si cu acest oviectiv de abia atunci am aujns la atractia locului, intr-o mica cafena cocheta cu mult lemn, unde un maistru de cafea (nu stiu daca exista acest titlu, dar daca da el clar merita) care facea show cu cafea cubaneza.

Il prepara intr-un mod spectaculos, dupa ce macina si pregatea cafeaua, curgea din filtru, incalzea romul, ii dadea foc si cu lumina stinsa (pentru maxim de efect) il turna de la 1,5 m  in ceasca mica de cafea fara sa greseasca, era de mare efect, iar cafeaua delicioasa! M-am asezat pe fotoliul comod de piele si am savurat acesta cafea, care ma repet nu se compara cu nimic ce am baut pana acum.

De aici am lasat periferiile Havanei in urma si in cateva minute am ajuns la Finca Vigía (tradus ferma de bagat in seama) care este locul dintr-un golf cubanez unde s-a refugiat Ernest Hemingway in 1939 si unde a creat cele mai valoroase opere ale sale: “Pentru cine bat clopotele”, “‘Dincolo de rau si intre copaci, “Batranul si marea”, pentru care a luat premiul Nobel in 1954 si care consider ca nu poate lipsi din biblioteca nimanui. Casa a fost renovata frumos intre 2005 si 2007 si in el putem admira lucrurile personale ale lui Hemingway aproape neatinse.

  Nu se mai poate intra in casa ca pe vremuri, dar se vede bine si prin ferestrele larg deschise, putand fotografia in detaliu lucrurile din casa.

Casa e foarte aerisita si are un aer nobil, e clar ca nu ducea lipsa de nimic, avea multe lucruri/obiecte care erau high-tech pentru aceea vreme, de la aer conditionat, la sistem de sonorizare, pick-up-ul din living avand boxe si in camera de lucru s.a.m.d.

  Am admirat gradina plina de flori exotice, aleile umbrite de pini si palmieri, si vederea spectaculoasa din fata casei, de unde se vedea marea si Havana. Avea foarte multe discuri de muzica, si sute de carti. Iubea bautura, muzica si femeile, intr-un cuvant stia sa traiasca.

Am urcat si in turnul de langa casa, unde avea o mica camera de lucru cu masina de scris si cu telescop si de unde  ii placea sa admire marea.

In curte am admirat si piscina imensa si barca lui legendara de pescuit Pilar, care a fost conservata si arata intr-un mare fel, l-as vedea si acum in orice marina admirata.

Foarte aproape de casa lui la doar cativa km se situeaza Cojimar (a se pronunta Cohimar) oraselul/satucul pescaresc de unde pornea la pescuit si Santiago din Batranul si Marea si Hemingway insusi. Aici am intrat in localul lui preferat unde servea de obicei masa si cocktailurile. Aici desigur a aparut si o formatie care a facut ca atmosfera sa devina si mai cubaneza, am si luat de la ei un CD pe care am primit semnaturi si ne-am pozat cu ei, dupa care am pornit la o plimbare in acest loc parca fermecat.

De aici ne-am indreptat inspre Castelul El Morro si fortareata La Cabana, dar asta in episodul urmator.

Pentru toate pozele click aici, sau mai jos in galerie gasiti o scurta selectie.