Continuare de la episodul anterior.

Deci am ramas pe la Cartierul Chinezesc, de unde pe o straduta am ajuns intr-un bazar plin cu mestesugrari cubanezi, lucreaza frumos lemnul si pielea, si desigur nu lispeau nici sepcile cu Che Guevara.

Acum trebuie sa fac o mica paranteza, pentru ca sigur sunt printre cititori si cativa care au fost deja prin Havana (Ciudad de la Habana cum zic ei) acum cativa ani, si au nevoie de explicatii. Cuba a trecut prin schimbari vizibile de cand la carma tarii e Raul . Tara a devenit mai deschisa, au avut loc reforme, se incearca o deschidere treptata si atent controlata, se lasa si chiar se faciliteaza intrarea capitalului strain (mai putin american din motive lesne de inteles), se construiesc hoteluri straine, si-au deschis reprezentante firme cunoscute: Mercedes, Adidas, Puma etc. dar regulile si pentru ele sunt destul de dure.

70% din profitul lor ii revine statului cubanez si doar cu restul de 30% pot gospodari dupa bunul plac, dar si asa sunt interesati destui. Au constientizat ca turismul e o sursa de venit foarte importanta si au inceput un program amplu de renovare cladiri prin Havana (si in alte orase turistice) a carui rezultat e vizibil, sunt piete complet renovate deja, si o mare a parte a cladirilor de pe corso sunt frumos renovate, se folosesc doar materiale autentice si lemn. Sistemul de sanatate e foarte bine pus la punct, au multe spitale (nu foarte bine dotate, dar cu personal calificat) si sistemul de invatamant e unul serios si gratuit inclusiv facultatea. Iar drumurile? Sunt chiar mai bune decat la noi, nemaivorbind de autostrada de 3 benzi pe sens care strabate tara din vest pana-n est…

     Pe stradute ale caror nume nu-mi aduc acum aminte am ajuns la una din multele piete frumoase ale Havanei la Parque Central, in mijlocul caruia era bineinteles o statuie a poetului lor revolutionar José Martí, persoana cea mai venerata din istoria cubaneza. Nu exista orasel sau chiar satuc in Cuba sa nu aiba in centru o statuie a lui, si strada principala a oricarei localitati se numeste dupa el, la fel si aeroportul international din Havana.

In general aceste piete largi sunt inconjurate de palmieri regali superbi care impreuna cu cerul de un albastru incredibil fac sa fie atat de fotogenic, la un moment dat m-am trezit ca fotografiez coroane de palmieri cu cerul in fundal 🙂

Cladirile in mare parte renovate deja pe aici sunt impunatoare nici una la fel ca cealalta si mai mult unele construite in mai multe stiluri, fiecare etaj intr-un alt stil.

De aici am luat-o inspre propriul zisa “Habana Vieja” nu inainte sa intram in “Floridita” Bar-ul restaurant frecventat de Hemingway unde servea el Daiquiri.

Am continuat pe strada Obispo, am dat din nou peste o mica piata cu mestesugari unde am admirat multe briz-brizuri numa bune de luate ca suvenir.

Am admirat o clasa de elevi dintr-o scoala primara, unde elevii aveau cursuri, toti frumos imbracati in uniforma si cu cravate si erau atenti la doamna invatatoare in ciuda harmalaiei de pe strada. Scoala e luata in serios si din cate am povestit cu localnici si cu Ibolya e de un nivel destul de ridicat si desigur gratuit chiar si a doua facultate.

Dupa asta am dat de statuia lui Sancho Panza cu care ne-am pozat si noi 🙂

Plin de muzee peste tot, au muzeu la orice, muzeu numistmatic, muzeu de arme, muzeu de farmacie, de parfumuri, de ciocolata, s.a.m.d. si la majoritatea nu este nici o taxa de intrare, unde totusi este primesti ceva pentru banii dati, macar un cocktail 🙂

Ganguri frumoase, racoroase apartinand unor hoteluri sau restaurante, dar te poti odihni pe fotolii si sa consumi un cocktail si de nu esti clientul lor. Usi impozante din lemn masiv foarte frumos lucrate, iti trebuia ceva forta sa le misti.

Am intrat intr-o farmacie-muzeu, care functiona si arata ca si ramas din anii 1800. Imi aduc aminte ca si pe la noi prin Oradea erau cateva cu mobilier din asta vechi de lemn foarte frumoase si pe Republicii si langa Vulturul Negru, dar la noi nu s-a dorit conservarea lor, s-au “modernizat”; eu zic ca pacat.

Mai incolo am intrat intr-un magazin care vinde doar avantaie, dar de toate felurile, unele foarte scumpe, alte mai accesibile, aici am si luat cateva suveniruri, niste avantaie cu motive cubaneze, numa bune de dat cadou.

Cum era deja ora pranzului eu am insistat sa gasim si locul unde sa servim masa, desigur Ibolya stia un loc dragut, un restaurant-terasa foarte cochet cu multe plante care dadeau umbra si un pic de racoare, lucru ce era binenvenit ca erau in jur de 30 de grade.

Din punct de vedere gastronomic Cuba nu-i foarte bogata. Mancarea nu este foarte variata, in special se bazeaza pe fructe de mare, orez, orez cu fasole neagra/rosie, ceva cartofi dulci, pui si pe alocuri peste. Fructele de mare sunt ieftine si proaspate iar langusta in diferite marimi (de la mediu la mare/gigant) ti se ofera in general peste tot. Va recomand sa nu alegeti chiar cele mai mari nu sunt cele mai gustoase, mergeti pe medii ;). Condimente nu folosesc multe, doar curry, sare si piper, si fructele sunt omniprezente. Iar la orice masa merge un mojito sau un cerveza (bere) locala, care nici nu-i rea. La sfarsit masa se incheie cu o excelenta cafea cubaneza. Sunt cateva lucruri la care sunt maistrii, cafeaua e una din ele.

Cu toate ca localul era in buricul targului, in centrul vechi al Havanei, mancarea a fost buna si suficienta (vezi pozele din galerie) la preturi decente, mancau si localnici nu doar turisiti la mesele vecine.

Aici am baut primul mojito (cam tarziu avand in vedere ca eram deja de aproape o zi in Cuba, dar am recuperat) si am aflat reteta mojitoului adevarat cubanez.

Mojito-ul in Cuba se face cu “ierba buena” nu cu menta ca-n Europa, desi seamana are o aroma mai specifica, se piseaza un pic sa iase si mai bine aroma, paharul se umpla jumate cu rom alb (de 1- 3 ani, asta se foloseste la cocktailuri) jumate cu sifon se pune un pic de zahar, lime si gheata si gata.

Dupa o masa copioasa merge si ceva dulce, deci ne-am indreptat inspre muzeul/magazin de ciocolata, da si la ciocolata se pricep, au cacao excelenta.

Aici s-a lasat cu degustari serioase 🙂

Cum am iesit de aici am intrat intr-o cafenea cubaneza pentru localnici, aici e interesanta servirea, am pus mai multe poze. Este o tejghea in jurul careia se inghesuie lumea in mijloc e domnul care serveste, si mai e unul care macina pe loc cafeaua exact cat e nevoie sa fie proaspata.

Cand se elibereaza un loc, te inghesui si  ti se arunca o ceasca de cafea goala si astepti sa-ti vina randul, are o dexteritate tipul de invidiat, in cateva minute a servit 14-16 oameni cu cafea proaspata si excelenta. A costat atat de putin incat nici nu puteam plati cu centi de CUC, ci doar cu peso nacional. Intre timp ce imi asteptam randul am auzit muzica de samba, si au aparut pe strada dansatori si s-a creat un mic carnaval de strada ad-hoc. Adevarat feeling de Cuba.

La sfarsit au trecut pe langa turisti si au cerut marunti, din banutii astia o parte le ramane lor, o parte merge inspre stat si se foloseste la renovarea cladirilor din Havana.

De aici ne-am indreptat inspre Plaza Vieja – Piata Veche, care a fost la origine locul unde se tineau in Havana targurile de scalvi si fiestele. Foarte frumos s-a renovat e una din multele piete din Havana care m-a impresionat. Dintr-un colt al pietei ai vedere la Capitolium. Cladirile au fost renovate atent si cu materiale originale redandu-le vechea stralucire. Aici nu m-am plictisit sa fac o gramada de poze.

De aici ne-am indreptat inspre muzeul de parfumuri unde si acum se fac parfumuri, din zeci de ingrediente, ti se “fabrica” parfumul potrivit pentru pielea ta pe loc, sau poti cumpara pe bani marunti imitatii a unor parfumuri de renume cu miros izbitor de asemanator, si culmea mai si tine, am incercat pe mana si seara inca simteam binisor mirosul. Am mai intrat in cateva ganguri, am admirat pe MAMBI – trenul prezidential si ne-am indreptat inspre port.

Va urma saptamana viitoare.

Continuarea aici

Pentru toate pozele click aici

si cateva si in galerie: