Cu o seara inainte am cunoscut un pic viata de noapte din Antsiranana (Diego-Suarez), dar n-am stat mult, inainte de 11 eram deja in camera de hotel, unde dupa atatea aventuri am si adormit rapid.
Dimineata ne-am trezit fresh la 6, cum am deschis geamul soarele ne zambea, dar si mai frumos era mirosul florilor dintre care am recunoscut doar plumeria care ne-a placut mult si in Cuba, toate emanau un parfum puternic si foarte placut. La 6:30 am luat micul dejun si il asteptam pe Leonard si pe ghidul nostru pentru partea de Nord, Florent.
Am ajuns rapid la portul care era la cativa km-i de Diego, undeva intre Diego si Ramena (de unde am pornit ziua trecuta inspre Emerald Sea). Am recunoscut piroga si capitanul, ne-am imbarcat pe la 7:30 si am pornit catre baobabi.
Insula cu baobabi nu era departe, in 20 de minute am si ajuns, pe drum Florent a povestit despre baobabi, doar aici puteam admira Suarez baobab, stiintific Adansonia suarezensis (foto mai jos) , si o poveste cu baobabi si ciudata lor pozitie cu radacinile in sus. Se pare ca baobabii erau foarte pofticiosi si luau din pamant toate resursele, neramanand nimic pentru ceilalti, asa ca intr-o zi Dumnezeu i-a pedepsit si i-a intors cu susul in jos pentru a nu mai seca pamantul 🙂
Pe insula puteam admira Madagascar baobab – Adansonia madagascariensis si Suarez baobab, Adansonia suarezensis – cei din imagine cu trunchi mai roscat si neted. De stiut ca baobabii au coroana doar 3-4 luni pe an (Decembrie – Martie) , in rest par asa uscati, dar depoziteaza multa apa in trunchi.
Plimbarea a fost 
extrem de placuta dar scurta, asa ca la 9 eram deja inapoi. Asa ca am zabovit putin pe malul marii, la o terasa fix pe ponton, a unui francez mutat acolo de 7 ani. Terasa extrem de boema ne-a imbiat sa ne racorim cu un Cola si un rom local din ananas, un deliciu.
Dupa aceea ghizii ne-au lasat in camera, urmand sa ne revedem in jur de ora 13.00 pentru a merge la urmatoarea noastra destinatie, Red Tsingy.
Pana atunci, am decis ca vom cerceta orasul si vom manca. Zis si facut. Am luat la picior stradutele si cumva am ajuns la piata lor centrala. Ne-am ratacit printre tarabele si marea de oameni din piata sa vedem toate varietatile de carne, fructe, peste, legume, produse nealimentare, falsuri si orice poti sa iti imaginezi, pe alocuri in zona de peste si fructe de mare cu un miros patrunzator si incercand sa avem grija de obiecte si sa ne strecuram printre oamenii grabiti.
Dupa ce am epuizat toata piata am plecat mai departe, prin ce am banuit noi ca este centrul orasului, in cautarea unei terase unde sa mancam. Am ratacit cam jumatate de ora, ne-am oprit si ne-am luat 2 tricouri suvenir, si am gasit si terasa. Parea ca are preturi rezonabile si avea mancare locala cu meniu in franceza.
Am comandat si am inceput sa asteptam. Din pacate era ora pranzului, restaurantul se aglomerase, asa ca mancarea a venit greu. Se facuse deja 12.30 si noi trebuia sa fim la 1 la hotel sa ne intalnim cu ghidul.
Mancarea a fost delicioasa, felul intai si doi impreuna, orezul si legumele le-am stropit cu un fel de supa de fructe de mare cu creveti si una de zebu, dar am mancat-o usor pe fuga sa nu intarziem. Am pornit GPS-ul si am observat cu surprindere ca tot ratacind pe stradute, cumva nimerisem aproape de hotel, asa ca, spre surprinderea noastra, la 1 eram deja la destinatie, si plimbati si mancati 🙂
In fata hotelului ne astepta Florent, fara Leonard, dar cu un jeep Nissan Patrol 2 si sofer inchiriat. Un jeep care s-a dovedit a ne fii extrem de util, am aflat ulterior.
Drumul spre Red Tsingy, care habar nu aveam ce era, decat banuiam, a durat cam o ora si ceva. Am iesit din oras si am mers pe asfalt vreo 30 km, am vazut primul cameleon – soferul l-a observat pe o creaga la 80 la ora, WOW!!! si noua ne-a luat 10 minute sa il vedem, focusam si fotografiem 😉
Dupa 30 km si ceva am facut brusc stanga si am intrat pe un drum de pamant rosu, argilos, pe care am continuat vreo 10 km cred. Nu stiu exact pentru ca drumul era extrem de rau. La 2 km de asfalt am oprit la bariera unde o multime de copii au napadit pe noi si le-am dat bomboane, cate am avut la noi, nu destule se pare 🙂Drumul era pe alocuri doar o carare extrem de ingusta, nu-mi inchipuiam ca incape jeep-ul, iar in stanga si in dreapta prapastii mari, asa ca a fost o aventura cu multa adrenalina.
Aici 3 filmulete sa vedeti cam cum era ”drumul”
Am continuat pe drumul sinuos, printre niste copacei mici, iar dupa ne-am trezit pe culmile muntelui si intre rape adanci si periculoase, de Adina vroia sa coboare sa o ia pe jos.
Am ajuns intr-un final, cu inima cat un purece, la o baza de stationare, unde am parcat.
De acolo, ghidul ne-a aratat undeva intr-o vale, la 1 km in jos, Red Tsingy
Red Tsingy sunt niste formatiuni dintr-un amenstec de nisip cu laterit rosu (similar cu argila), un sol rezultat prin alterarea chimica a unor roci, depozit bogat in hidroxizi de aluminiu si de fier. Sunt deosebiti exact prin acest compus din care sunt formati, diferit de formatiunile din alte parti ale Madagascarului (cum ar fi l’Ankarana), unde acestea sunt alcatuite din piatra de var.
Acesta este un sit antic deosebit, care din pacate, pentru ca a devenit atat de cunoscut, se deterioreaza repede. Desi inainte era o formatiune de stanci ascutite de nisip acoperite de argila/laterit, ploaia a spalat compusul de laterit in mare parte, ramanand mai mult nisipul inchegat si usor rozaliu, si de aceea se fac eforturi foarte mari de conservare.
Ne-am apropiat si noi foarte mult, dar am stat mereu de partea cealalta a baricadei, un fel de gard din lemn care delimita spatiul intre vizitatori si Red Tsingy.
Daca tot ajungi la Red Tsingy si parcurgi acel drum sinuos si periculos, poti sa stai si pentru un picnic si sa admiri canionul care e pe drum, si care are si el urme de formatiuni similare Red Tsingy, dar mai mici.
Toata excursia a durat vreo 5 ore, asa ca ne-am intors inapoi pe intuneric. Plini de argila pe haine, rucsac si probabil si in plamani, am ales sa ramanem in hotel singuri. La 8 seara am iesit sa cinam ceva si am mers direct la o terasa aproape unde fusesem in a doua seara cu Leonard, iar apoi ne-am dus la culcare.
A doua zi dimineata la 5 jumatate eram in picioare. Ne-am facut bagajele, am facut check-out-ul, am luat micul dejun.
La 7 eram deja in masina lui Leonard. Porneam spre Amber Mountain, la 30 km de aici, si de acolo, inapoi in Tana. Ne luam la revedere de la Antsiranana si de la micul hotel care ne-a gazduit ultimele 3 nopti.
Amber Mountain a devenit parc national in 1958 si protejeaza o suprafata de 185 km², acoperind 18.200 hectare si o altitudine intre 800 si 1470 m. Parcul este binecunoscut pentru biodiversitatea pe care o ofera.
Am regasit aici o padure tropicala mare cu o vegetatie luxurianta. Desi noi nu am vazut decat o cascada pentru ca nu am avut mult timp, sunt nenumarate cascade si lacuri vulcanice. Era usor racoare, dar aerul rece improspateaza totul dupa caldura de campie. Aici, la baza parcului national era satul unde locuia ghidul nostru local, Florente. M-am gandit atunci ce noroc mare are, desi ei nu considera asa, caci nu au curent si li se pare ca sunt la ani lumina de civilizatie. Eu insa consider ca o duc mai bine decat cei de la campie si se si vedea asta pentru ca aveau case din piatra, si terase, si animale, si oamenii pareau chiar mai senini.
Am vazut acolo pentru prima data cameleonul de ramura care se misca doar noaptea.Sunt curios cati il veti gasi pe creanga asta. Sa stiti ca este una ascunsa 🙂
Am vazut si cel mai mic cameleon din lume
Brookesia micra, nu ma intrebati cum l-a gasit ghidul pe trunchiul unui copac. Da, e un adult cel din imagine.
Am vazut multe specii de cameloen, si cel numit elephant eared chameleon (in imagine), la care e evident de unde a primit denumirea 🙂
Am vazut multi gecko, pasari colorate si am auzit lemurii, dar de data asta nu i-am si zarit, pentru
ca aveam doar 2 ore de plimbare prin padure caci aveam 1200 km de parcurs inapoi spre Tana.
Ghidul ne-a explicat ca daca aveam acolo macar 2 zile, am fi descoperit un numar mare de specii de animale – 25 de specii de mamifere, printre care 6 carnivore, cum ar fi mangusta inel cu coada, fusa, și 8 lemuri: lemurul maro Sanford lui, lemurul incoronat, lemurul bambus si cinci specii de lemuri nocturni. In afara de acestea exista aici 75 de specii diferite de pasari (35 pe care se regasesc doar aici, cum ar fi Amber Mountainrock-sturz), 60 reptile, micii cameleoni cu coada, Gecko si serpii coada-frunze, 35 broaste si mai mult de 40 de tipuri de fluturi.Dupa scurta introspectie pe cararile de munte, ne-am intors la intrarea in parc, l-am lasat pe Florente acasa si am pornit la drum.
Urma sa fie un drum extrem de lung si obositor, asa cum aveam sa aflam mai tarziu, care a durat nici mai mult nici mai putin de 23 de ore.
Pe drum era o caldura ce ne-a lovit dupa relativa racoare din padure, asa ca dupa cativa zeci de km-ii ne-am oprit la un vanzator de nuci de cocos de pe marginea drumului, si ne-am procurat cate o nuca pentru echivalentul a 2 lei. Contine foarte multa zeama racoroasa si hranitoare, dar e nevoie de o maceta sa-l scalpezi.Dupa vre 3 ore de mers ne-am oprit intr-un satuc unde am gasit pe marginea drumului un mic restaurant unde am luat pranzul.
Dupa supa delicioasa partea si mai buna a fost limba de zebu pregatita intr-un sos de rosii usor iute.Am prins si o mica serbare prin sat.
Drumul de 23 de ore pana in Tana a fost o incercare adevarata, si ne-am dat seama cat de pretios este un dus chiar si cu apa rece si un pat normal, nu o canapea de masina. Pana la urma, dupa un astfel de drum, drumurile din Romania par totusi rezonabile si conditiile noastre chiar unele de lux. Cu siguranta ne-am bucurat din nou la gandul ca nu am luat un taxibus pe aceste drumuri si am ales totusi masina personala si ca avem si sofer.
Dar despre asta si alte aventuri in urmatorul episod.
In galeria de mai jos gasiti cateva imagini, iar pentru toate fotografiile ce apartin al acestui episod click pe imagine cu baobabi si sunteti in galeria Picasa. Imaginile au fost rezlizate cu Sony Alpha 6000 de la F64 si Sony RX10 (folosit mai mult de Adina)
 |
| La baobabi, vizitand Red Tsingy si prin Parcul National Amber Mountain |
Z0ltan77 
Super! Nu am cuvinte! O calatorie de vis.
Multumesc pentru aprecieri, nici urmatoarele episoade nu vor fi mai putin spectaculoase 😉
Coucou!De abia ne-am reintors din Mada si am citit cu bucurie comentariile dvs.,fotografiile!Se pare ca am facut aproape acelasi parcurs.Trebuie sa recunosc ca a fost cea mai aventuroasa vacanta pe care am trait-o.Si grea totodata,canoe,cazut in rau,ha,ha,urcat pe Tsingi,uau,asta chiar nu am crezut ca o pot face,uf,tremuram de frica,indri,4 X4,vaporase,dormit in cort pe plaje superbe cu un cer asa de frumos!Oh,superb,o tara stranie,saraca si merveilleuse!Copilasi superbi,care dansau draceste!Zebu,ha,ha,beaucoup de zebu,creveti miam,miam,si mult mult..orez!Oh,a fost o vacanta de neuitat,sincer!Va doresc numai bine!
Ma bucur ca v-a placut, am fost in multe locuri frumoase/inedite de pe glob, dar aventura de Madagascar a fost cea mai tare aventura de a noastra de pana acum 🙂
Oh,a fost o experienta unica.Am vrut o vacanta cu aventuri,ha,ha!Am ales acum doi ani Kenya,un safari,ghinion,atacurile de la Nairobi.Anulat.Anul acesta am ales Botswana,iar safari,corturi,iar ghinion.Eram numai noi doi inscrisi,uau,imi ziceam ca e un semn.Am ales Madagscar,pentru ca era primul an in care organizau o mare traversare vest-est.A fost destul de greu,recunosc,suntem aventuriri de salon,cum zicea sotul meu.Dar,a fost mandru de mine,m-am descurcat bine,desi am cazut in rau,eram plina de vanatai pe Tsingi,am dormit in cort,am trait o ploaie teribila pe vasul de croaziera,am cinat in camasa de noapte pe plaja,pentru ca toate hainele erau ude! Dar a meritat:aleea baobabilor,lemurienii,ce etrange cantau in plina noapte,lemurienul Vary care manca ciocolata,gem si ..bere!Super,dar si trist!Ati vazut cum isi distrug tara:munti intregi defrisati,in flacari,copii super necajiti,care munceau in campuri,cu animalele!Dar si ce fericiti erau cand le dadeai o bombonica!
Super,a fost o experienta fantastica.Va doresc numai bine.