Sleeping Dogs – haina-l face pe gangster sau “filmele cu karate.. in realitate?”


HKShip_2013_02_27_21_31_05_657Daca jocuri atunci guest post, si Marcel desigur 😉

Sleeping Dogs: haina-l face pe gangster sau “filmele cu karate.. in realitate?

Anii 80 au fost anii de glorie pentru clasici pe care-i vedem acum imbatraniti de glorie, steroizi sau bere… Vorbim de monstri sacri ca Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone sau Dolph Lundgren si Jean Claude Van Damme. Daca despre primii doi stim cu siguranta c-au fost bodybuilderi si ca cel putin unul din din ei a fost adeptul steroizilor si antrenamentelor istovitoare cu sute de kilograme (de sapte ori Mr. Olympia), despre Dolph Lundgren putina lume stie c-a fost practicat de Karate full contact (Kyokushin). Iar de Van Damme – apai nu stiu unu’ macar din generatia mea sa nu se fi visat erou’ care bate cate sapte-opt deodata de-i dispera. Vise maica, vise 🙂 Karate-ul non-contact nu-i MMA, bataia doare, si nu cade bivolu’ daca dai cu pumnu’. Evident, tot in anii 80 au inflorit filmele “cu ninja”, American Ninja a fost iubit in Romania de toti copiii care au avut bafta sa prinda un vecin cu video… Amintirile despre violenta n-ar fi complete fara idolul oricarui artist martial: Bruce Lee. Care rupea capete cu nunchaku’ de ti-era mai mare dragu’. Bruce Lee (fie-i numele binecuvantat) a facut uitate filmele cu chinezi care sar sus pe bloc si de pe frunza pe templu si a aratat lumii ceva veridic, era un David modern infruntand Goliati de trei ori mai mari ca ei si parca eram in mijlocul actiunii, langa abdomenul de otel si spatele incredibil, impartind pumni si picioare “railor”. Asia a fascinat si va fascina, de la ceremonia ceaiului la hara-kiri, de la electronice la gheise, si de la Kung Fu la K1, Jiu Jitsu sau Kendo, Wado Ryu, Kyokushin sau Taekwondo, Miyamoto Musashi sau muntele Fuji.

HKShip_2013_02_20_20_26_29_378
Am citit Tai-Pan si Changi, Taiko si am vazut Ghost in the Shell. Am practicat Karate si am vazut Oldboy si Battle Royale (filme de referinta, la unu’ din ele ati vazut o adaptare in Hunger Games – mai slaba ca filmul japonez. Cu MULT).
Mafia japoneza (Yakuza) si cea chineza (Triadele) au facut parte din jocurile pe calculator fie direct, fie prin referinte subtile de la Mortal Kombat sau jocurile pe ZX Spectrum (asasinii ca Scorpion cel ne-mort sau Sub-Zero) la Rise of the Triads pana la titlul pe care-l joc acum: Sleeping Dogs.  Un action-shooter cu elemente de RPG (ce-mi aminteste un pic de Far Cry 3 din punctul asta de vedere) cu multa bataie, cu politisti corupti, cu masaje [cu finalizare] si cu arme. Si “cu bataie”.
HKShip_2013_02_20_20_40_18_761Pornesti de la (aproape) zero, din inchisoare, si din primele cateva minute imparti cu harnicie pumni in gura si picioare-n cap: un sistem de lupta asemanator cu cel din Batman: Arkham Asylum, bancomatele, gurile de ventilatie si cabinele telefonice te ajuta sa-i faci KO pe oponenti, si un cutit sau pistol inseamna “restart from checkpoint” daca nu le tii tu in mana, ci adversarii. Intriga e asemanatoare cu cea din “n” filme: politistul undercover care e trimis in mijlocul mafiotilor, ce incearca sa intre-n pielea personajului. Orasul e fascinant, neoanele, reclamele si agitatia din piete arata ca intr-un cartier ultramodern (sau in bazarul chinez, depinde in ce zona a orasului virtual te afli) si jocul iti arata din primele minute taxe de protectie, amenintari si santaj, tot ce se-ntampla intr-un oras in care mafia are tentaculele peste tot. Avansezi usor-usor in randul mafiotilor, de la simplu bataus, la recuperator pana la sef de banda, si cu cat indeplinesti mai multe “misiuni”, cu atat nivelul de respect al interlopilor creste: ai un valet ce-ti aduce masina indiferent unde esti, iti permiti limuzine sau masini de viteza, devii mai puternic in luptele corp la corp si castigi mai mult. Ce-mi place in joc e libertatea de miscare (ca-n GTA, da’ imigrantul rus e aici inlocuit de Wei Shen, localnic educat in SUA), poti sa te vanturi in sus si-n jos prin oras, ucigand la intamplare oameni sau snopind in lupte ilegale cate 5-6 adversari, coloana sonora e relaxanta sau nu, functie de postul de radio ales. Poti sa participi la lupte de cocosi (ca-n viata reala, poti ajunge fara o letcaie-n buzunar), maseuzele-prostituate de-abia asteapta sa le dai banii, iar in centrul orasului masajul e pe bune, facut de un batranel chinez. Evident, artele martiale nu puteau lipsi, de la bataile simulate destul de realist (ai si lupta la sol, si genunchi rupti, si bastoane), pana la maestrul care te invata un procedeu sau mai multe, functie de statuile pe care i le recuperezi.

HKShip_2013_02_27_15_29_16_803 Dar jocul nu se rezuma doar la a fugi de politisti, a fura masinile blindate ale bancilor sau a “aranja” localul unui concurent. Ai curse de masini sau de motociclete (simpatice), si daca te plictisesc circuitele, poti sa-ti cumperi, cum am zis, tot felul de bolizi, in functie de reputatie si de bani. Banii sunt, evident, moneda locala (HK dollars), si se pot face fie recuperand datorii, fie oferind cate o mana de ajutor celor “aflati in nevoie”. Personal, am preferat o motocicleta de viteza, 1100 cmc, cu care simt adrenalina din fata ecranului. Poti sa-i ajuti si pe politisti, misiunile constau de obicei in prinderea unor dealeri, eventual infiltrarea in cursele ilegale de masini, si pentru a hack-ui o camera video de exemplu e un minijoc simpatic. La tot arsenalul de masini si motociclete se adauga si haine, pentru ca, nu-i asa, haina-l face pe gangster. Evident, haina de jdemii de dolari: obrazul subtire cu cheltuiala se tine.  Si tot in functie de “obraz”, poti sa-ti permiti haina: unele perechi de pantofi costa zeci de mii de dolari, dar cer sa fii deja unul din personajele importante din lumea intunecata a mafiei chineze, raspandita peste tot: de la restaurantele chinezesti pana in birourile corporatiilor.

HKShip_2013_02_25_22_06_46_509
Grafica e foarte simpatica, texturile masinilor arata foarte detaliate pentru un joc ce se vrea concurent al lui GTA, si arata excelent ploaia. Sunetele sunt bine realizate, incepand de la coloana sonora sau voci si pana la soundtrack-urile “radio” pe care le poti audia la volan, exact ca-n GTA.
In concluzie: de jucat, mai ales daca sunteti fan arme, masini, Asia(nu formatia, fereasca Dumnezeu!) si bataie ca-n filmele “cu karate”. Vorba lui Borat “I LIKE”. Merita, mai ales pentru ca-i la 70 RON.

Autor: Marcel Neidoni

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.