In episodul anterior am ajuns pana la intrarea in frumosul oras-port Cienfuegos. Orasul se profileaza pe un fundal verde-smarald (de vina find Marea Caraibelor) in spatele lui inaltandu-se Muntii Guamuhaya.

Cienfuegos impregnat de influente franceze este al doilea oras-port si unul din cele mai frumoase si pline de viata orase ale Cubei, si merita din plin o vizita. In ultimii ani autoritatile au reusit sa redea stralucirea centrului in stil colonial, iar Malecón-ul care se intinde de a lungul peninsulei Punta Gorda plin de vile in stil art déco si cu vegetatie luxurianta dau un farmec aparte orasului.

Am schimbat ceva banuti la o banca din centrul orasului, la aceste schimburi valutare/banci paznicul lasa sa intre doar atatea persoane cate au loc la ghiseu, cursurile sunt afisate corect si nu difera intre ele, stiu engleza, sunt amabili, cateodata au si chef de povestit intrebandu-te de unde esti (nu ca n-ar vedea pe pasaport care e obligatoriu la schimb) si daca esti pentru prima oara in Cuba.

Dupa aceasta operatiune am pornit sa cautam cazarea. Aveam adresa exacta a casei particulare Zunilda y Raya (foto si pe care vi-l si recomand daca doriti cazare in Cienfuegos), dar ne-am invartit ceva cu Roberto (soferul) pe stradute pana l-am gasit. Aveam noi idee cam cum va arata, vazand cateva imagini micute pe net, dar din nou realitatea a fost mai frumoasa.

Casa in stil colonial este asezata strategic pe peninsula ingusta Punta Gorda in zona exclusivista de altadata al orasului, si seamana cu suburbiile americane din anii 50-60 intr-o parte avand vedere la partea exterioara a golfului si la apusul fermecator, iar pe partea cealalta (foto) catre partea interioara a golfuletului cu privire la rasarit. Deci mare in fata, mare-n spate, curtea interioara scaldata de Caraibe, de vis.

Ne-au asteptat cu un fresh de fructe exotice, o cafea buna si eu am servit si o bere locala ”Cristal” am mancat si 2 sandwichuri calde cu sunca si cascaval, am luat ramas bun de la soferul nostru Roberto (foto) care s-a intors acasa in Havana, noi urmand de aici incolo sa ne descurcam singuri. Am savurat si o scurta ploaie de vreo 10-15 minute (care a mai improspatit aerul) fiind inca anotimpul secetos ne-au linistit gazdele ca nu va fi de durata, si e atat de nesemnificativ incat nici n-a fost anuntat la radio :).

Ne-am luat in primire repede camera curata si cocheta, am facut un dus rapid si am pornit la primul tur al orasului, pe jos desigur. Am batut in jur de 3 km din zona rezidentiala pana in centrul orasului, admirand vilele in stil art-déco cu gradini frumos ingrijite si plin de copaci si garduri vii inflorite care emanau un miros usor parfumat.

La doar 5 minute de mers de la casa unde aveam cazarea era situata bijuteria arhitectuala a orasului  – Palacio de Valle. (foto) Cladirea a fost construita intre 1913 si 1917 de Acisclo del Valle y Blanco, care a adus mesteri marocani ce l-au proiectat in stil Mudejar si gotic. Acum este restaurant. Binenteles am urcat pana sus, la terasa de sus am facut cateva poze, se vedea frumos toata peninsula si casa unde eram cazati.

Am continuat drumul catre centru. Centrul e strabatut de la nord la sud de un bulevard larg Paseo del Prado, care la mijloc are o insula pietonala unde gasesti busturi ai personalitatilor importante din istoria Cubei iar lateral case coloniale cu multe coloane in fata formand arcade interminabile.

Pueblo Nuevo, centrul colonial se intinde la vest de Prado. Avenida 54 leaga Prado cu Parque Martí piata principala din Cienfuegos, care are un arc de triumf si o statuie la lui José Martí.

Piata e inconjurata de cladiri impozante din belle epoque, dintre care merita amintit Teatro Tomás Terry care are o sala impozanta cu  1000 de locuri in stil italian construita din cedru sculptat. In partea de est al pietei este Catedral de la Purísima Concepcíon din 1869. Merita vazut si Casa de la Cultura aflata in Palacio Ferrer in stil baroc si restaurata recent. De aici am luat-o inspre port, si cum incepea sa se insereze incet inspre casa, pe Malecón.

Acasa am povestit un pic cu gazdele, care pregateau deja cina, dar inainte de cina am fost serviti cu un mojito, la care ingredientul de ierba buena (ce se foloseste in Cuba in loc de menta) a fost cules direct din gradina. Cina a inceput cu o supa crema de creveti foarte gustoasa si satioasa, si a continuat cu o langusta imensa proaspata cu cateva bucati de creveti pe ea, de altfel nici nu merita mentionat asta cu proaspata, ca ei langustele, crevetii si fructele de mare in general doar proaspat le gatesc, nu tin in congelator asa ca asta e din start una din diferentele pe care le simti la gust cand compari cu cele mancate acasa.

  Dupa ce am castigat lupta cu langusta a urmat desertul in mai multe trepte: banane prajite, salata de fructe si prajitura gustoasa. Servire de nota 10, foarte atenti si pregatiti pentru servirea turistilor europeni, nu lipseau condimentele, servetelele, sau chiar scobitoarele de pe masa, nu cred ca puteam fi mai bine si mai atent serviti in nici un hotel, asa ca alegerea noastra a fost din nou confirmata.

Dupa cina asta copioasa dar totusi usora si sanatoasa ne-am mai plimbat un pic pe malul marii, am savurat briza placuta si in jurul orei 10 ne-am intors in casa, am fost intrebati la ce ora dorim sa servim micul dejun, am stabilit ora 7:30 si ne-am retras in camera. Avand un drum destul de lung de la (Havana pana la Cienfuegos) in spate si cativa km-i hoinariti si pe jos in Cienfuegos ar fi trebuit sa adorm instant. Dar n-a fost chiar asa. In Cuba foarte rar e sticla in geamuri, (avand o clima tropicala) in general sunt doar jaluzele de lemn/fier care poti inchide/deschide, la baie si la camera am lasat intredeschise jaluzelele si se auzea marea. Inspre seara este o briza placuta care faca mici valuri si se auzea cum se lovea de marginea curtii interioare, care se lungea pana in mare, e un sunet atat de placut, cei care au dormit foarte aproape de mare stiu cum e. Probabil in cateva zile te obisnuiesti, dar pana atunci e ceva fantastic! Asa ca ascultam din pat valurile, marea, apoi vazand ca nu pot adormi asa, am mai iesit in curte si am stat un pic cu piciorul in mare, intr-un final m-am intors in camera, am inchis jaluzelele si am adormit rapid, dar cu gandul sa nu ratez rasaritul.

  Si n-am ratat! Nu era de ratat! Orice rasarit la mare e frumos, aici parca si mai special. Imaginea ce vedeai din curtea interioara a casei (foto) nu necesita comentarii. Oamenii astia n-au idee cat sunt de norocosi, sa avem  asa ceva in fiecare dimineata pentru noi ar insemna enorm. Am savurat primele raze de soare direct in hamac, si melodia care-mi venea in minte era ”The world is mine” de la David Guetta. Incet se trezea si Adina, si am admirat impreuna primul rasarit de Caraibe.

Apoi auzeam cum se pregateste micul dejun, care binenteles incepea cu fructe, fresh de fructe, dar apoi au sosit si ochiurile de oua, si sunca si restul, un mic dejun aproape european, intr-un decor de vis. O soparla mica studia atent poate-poate lasam ceva, desigur nu ma stia 🙂

Cafeaua am savurat-o din nou in hamac, deja soarele incepea sa prinda putere, aici trebuie sa va atrag atentia ca soarele tropical nu e cel cu care ne-am obisnuit noi pe aici. Va recomand sapca/palarie inca de la primele ore, ochelari de soare obligatoriu, si nu cu plastic/sticla colorata care face mai mult rau ci ceva mai serios, (Filter 3), iar crema de protectie cu factor 50+ dat de 2-3 ori pe zi pe fiecare bucatica de piele expusa, si uitati de ”pregatirea in solar” inainte de excursie care pe langa faptul ca e nesanatoasa e si inutila, la fel va veti arde daca nu folositi crema de protectie.

  Am pornit din nou inspre centru pe jos, am trecut pe langa marina unde am admirat yacht-urile, am ajuns pe corso, care leaga Parque Martí cu Avenida 54, unde am intrat intr-un magazin alimentar si am cumparat sucuri si apa sa avem la noi ca pe langa protectia solara e important si sa fim hidratati. Am remarcat cat de curat e peste tot, nu doar pe corso, si pe pietonala Paseo del Prado, sau intre arcade, n-am vazut o cutie de tigari, de bere sau orice aruncata. Deci e clar ca curatenia nu tine de saracie sau de bunastare ci de altceva…

Am cautat gara de autobuz sa stim de unde vom lua in cateva ore autobuzul catre Trimidad, am luat si biletele de la compania Viazul care ruleaza autocare pe distante mai mari si in special pentru turisti, conditiile fiind peste cele de la noi. De soferi nici nu mai amintesc, in camasa alba cu cravate si la orice distanta mai mare de 200 km deja 2.

  Ne-am intors de data asta cu o tricicleta, omul pentru ceva marunti ne-a dus pana in fata casei si ar fi fost fericit sa ne duca mai tarziu si la gara, dar avand multe bagaje am refuzat politicos. Da, bagaje, evident am carat cu noi o gramada de lucruri inutile, geaca, pelerine, 2 schimburi de blugi si altele. In anotimpul secetos tot ce ai nevoie, e costumul de baie, 2 pantaloni scurti/bermude 2-3 tricouri, eventual o camsa, desi mai bine achizitionezi una traditionala cubaneza de acolo (facut!) si un blug pentru iesiri mai pretentioase seara,  niste sandale/slapi comozi si un adidas comod pt. a hoinari prin orase.

Am pregatit bagajele, am chemat un taxi si ne-am indreptat catre gara de autobuz, unde la ora fixa (la minut!) a pornit (la fel a si sosit) autobuzul comod catre fascinantul Trinidad. Dar despre asta saptamana viitoare.

Cateva poze in galerie, restul aici.